Rezervația de Tisă din Pângărați: Un colț de paradis care protejează un monument al naturii

România este cunoscută pentru peisajele sale pitorești și frumusețea naturii, iar printre comorile sale ascunse se numără și Rezervația de Tisă din comuna Pângărați – Neamț. Aflată pe malul stâng al pârâului cu același nume, această rezervație se întinde pe o suprafață de aproximativ 2 hectare și este un adevărat colț de paradis pentru arborele Taxus baccata, cunoscut și sub numele de tisă. Cu vârste de zeci și chiar sute de ani, exemplarele de tisă din această rezervație au ajuns la maturitate și au format un habitat natural de excepție.

Unul dintre aspectele remarcabile ale acestei rezervații este diversitatea sa biologică. Arborii de tisă se amestecă cu alte specii de conifere și foioase, cum ar fi pinul, molidul, ienupărul, fagul și carpenul, creând astfel un ecosistem complex și echilibrat. Rezervația de tisă din Pângărați continuă să fie o adevărată comoară biologică pentru întreaga țară.

Cu toate acestea, îngrijorător este faptul că numărul indivizilor de tisă este în scădere, iar această specie prețioasă se confruntă cu amenințări grave. Una dintre principalele cauze ale declinului său este tăierea masivă pentru colectarea lemnului său valoros. Tisa este cunoscută pentru lemnul său extrem de dur și rezistent, care a fost intens exploatat de om.

Taxus baccata este un conifer apreciat datorită frumuseții sale, longevității și proprietăților sale medicinale. Poate atinge înălțimi considerabile, ajungând până la 20 de metri înălțime și având o speranță medie de viață de câteva secole.

Tisa conține substanțe chimice cunoscute sub numele de taxine, care pot fi extrem de toxice pentru om și animale. În popor se mai spunea că până și umbra tisei este otrăvitoare. Cu toate acestea, anumite substanțe din tisă sunt utilizate uneori în medicină pentru tratamentul cancerului. Extractele de tisă, cum ar fi paclitaxelul, sunt utilizate în chimioterapie pentru a opri diviziunea celulelor canceroase și pentru a inhiba creșterea tumorilor.

În plus, lemnul de tisă este dens, durabil și rezistent la putrezire, ceea ce îl făcea în trecut ideal pentru confecționarea unor obiecte prețioase, cum ar fi mobilierul, sculpturile și instrumentele muzicale. Lemnul de tisă era adesea folosit pentru fabricarea arcurilor de vânătoare, datorită flexibilității și rezistenței sale.

Rezervația forestieră din Pângărați este o arie protejată de interes național, iar importanța sa ecologică și culturală nu poate fi neglijată. Această zonă pitorească adăpostește un habitat natural unic pentru tisă, unde exemplarele sale mărețe au supraviețuit de-a lungul secolelor. Locuitorii zonei susțin cu mândrie că cei mai bătrâni arbori ai rezervației au peste 500 de ani.

În trecut, tisa era o specie răspândită pe teritoriul României, însă astăzi este considerată monument al naturii – o specie ocrotită, aflată în pericol de dispariție. În eforturile de conservare a acestei specii prețioase, au fost create rezervații în care tisa a fost obiectivul principal de conservat „in situ”. Pe lângă rezervația din Pângărați – Neamț, în țară se mai numără rezervațiile de la Tudora-Botoșani, unde tisa vegetează în interiorul unui făget, și cea de la Cenaru-Vrancea, unde o găsim într-un amestec de fag cu rășinoase.