1

Istoria bonsailor
Oamenii au cultivat plante in vase si ghivece de mii de ani, de obicei pentru
proprietatile lor culinare si medicinale, insa rareori pentru frumusetea lor. Cand erau
plantate pentru aspectul decorativ, se alegeau in functie de flori, de frunze, de culoarea
scoartei sau de gingasia fructelor lor.
De-a lungul timpului, in China au fost adusi mici copacei in boluri din Egipt.
Intr-o zi, s-a ivit un nou concept. Oamenii au renuntat la a creste plantele doar pentru
proprietatile lor, ci au decis sa creeze peisaje miniaturale a mediului inconjurator.
Astazi, la mai mult de 2000 de ani, aceste pen-jing-uri constituie o parte majora din
cultura bonsailor in China si Orientul Indepartat.
Deasemenea, au fost mostenite o multime de legende. Una dintre ele spune
ca un imparat obez considera ca vizitatul teritoriilor sale era prea obositor.Asadar, a
ordonat slujitorilor sa-I faca in curtea interioara a palatului o gradina ce sa imite toate
domeniile sale.Astfel, el putea sa supravegheze totul, doar privind pe fereastra.
Nimeni nu stie daca aceasta legenda este adevarata sau nu, insa pe vremea aceea, sa ai
un peisaj in miniatura era un semn de statut elevat.Inceputurile:
Cultura arborilor izolati intr-un vas a aparut mai tarziu, insa data exacta
ramane un mister.Acestia se numeau pun-sai si formele lor reprezentau deseori
animale sau pasari. Primele dovezi au fost
gasite in mormantul printului Zhang Huai,
ce a murit in anul 706 in timpul dinastiei
Tang, sub forma a doua tablouri ce arata
doi servitori ce cara obiecte crezute a fi
bonsai. Desi arta exista foarte mult timp,
exista foarte putine dovezi referitoare la
data exacta a aparitiei ei.Singurele indicii ar
fi cateva referinte din timpul dinastiei Jin.
Este clar ca arta bonsailor a fost
adusa in Japonia de catre chinezi in urma
schimburilor culturale dintre cele doua tari
in timpul secolelor XI si XII. Japonezii au
schimbat numele din pentsai in bonsai (bon=copac si sai=vas, NU se pronunta
bonZai). Astazi, mai exista si alte denumiri, cum ar fi bonkei sau bonseki, acestea
fiind rar intalnite. Aceste fapte sunt atestate de faimosul tablou al calugarului
buddhist, Honen, ce a fost decorat cu bonsai si dateaza din secolul XII. Apoi,
Seami(1363-1444) a creat o drama bazata pe povestea Regentilor lui Kamakura, Hojo
Tokiyori. In aceasta piesa era vorba despre un batran sarac pe nume Tsuneyo caruia iau fost arsi trei bonsai, ultimele sale posesiuni.
Japonezii au redefinit conceptul de arbore in miniatura, simplificandu-l la
elementele sale de baza si apoi rafinand aspectele artistice si horticole, astfel incat au
devenit dificil pentru restul lumii sa le urmeze.
Dealtfel, au definit stilurile clasice, pornind de la
aspectul trunchiului si terminand cu
amplasamentul ideal al ramurilor, proportiile
copacelului si relatia dintre planta si vas. Ca si in
China, primii oameni ce s-au apucat de design si
ingrijire au fost calugarii, scolarii si aristrocratii.
La inceput, arborii au fost luati din natura,
numindu-se yamadori, insa, odata cu dezvoltarea
artei, au fost crescuti in plantatii si apoi modelati.

Evolutia tendintelor de-a lungul timpului:

Bonsaii, ca toate activitatile si hobby-urile a fost supus la variatii ale modei
de-a lungul anilor. De exemplu, in mijlocul secolului XVII, pasionatii erau uimiti de
frumusetea cameliilor ( fam. Theaceae, sp. Camellia) si de cea a azaleelor ( fam.
Ericaceae, sp. Rhododendron) si in fiecare an se prezentau noi varietati.Exista chiar si
un document ce spunea ca sunt 162 de varietati noi de azalee si 200 de camelii...
De-a lungul vremurilor, au fost cel putin trei stagii distincte ale dezvoltarii
artei in cea a "bonsailor moderni". Una dintre ele avea in vedere reducerea maxima a
dimensiunilor plantelor. Multe varietati de copaci au fost cultivate ca mame (boaba de
fasole). Acestea erau crescute in vase foarte mici, cam de marimea unei palme,
exprimand posibilitatea ca "universul sa incapa in mana cuiva".
Un alt stagiu a fost cel "Edo" (1603-1868) ce s-a stabilit ca o disciplina
artistica inalt rafinata. Tehnicile s-au ritualizat iar formele si pozitiile ramurilor au fost
supuse unui cod foarte strict. Mai multe manuale au fost tiparite, ilustrand regulile ce
trebuiau urmate obligatoriu pentru obtinerea bonsai-ului ideal, cu instructiuni
horticole exact precizate.
Aparitia in Europa: Arta a fost prezentata in Europa la sfarsitul secolului
XIX, la Paris, in timpul expozitiilor din anii 1878, 1889,1900 si apoi la Londra in
1910. A fost introdusa de calatori, ce descoperisera Orientul si adusesera carticele cu
informatii despre arta bonsailor imbinate cu un pic de umor. Aveau titluri cum ar fi: "
Curios despre japonezi", "Eseuri despre horticultura japoneza", "Gradini japoneze".
Ca o ironie a sortii, faptul ca bonsaii au devenit asa de cunoscuti in Europa
se datoreaza celui de-al Doilea Razboi Mondial. Militarii si diplomatii ce s-au intors
din perioada de serviciu in Japonia au adus suveniruri. Multi copacei
au murit de-a lungul timpului, inainte de a afla cum se ingrijesc, insa
cativa inca mai traiesc si in zilele noastre. In aceeasi perioada, au fost
tiparite eseuri ce aratau metodele folosite de japonezi pentru a obtine
copacei pitici. Au fost formulate ipoteze, ce s-au dovedit a fi adevarate. In 1889,
J.Vallot a scris un articol publicat in "Buletinul Societatii Botanice din Franta" despre
"cauzele fiziologice ce opresc dezvoltarea in arborii japonezi". Paul Claudel, in
timpul perioadei sale ca Ambasador al Frantei in Japonia, a fost surprins, coplesit si
captivat cand a vazut o padurice de bonsai din artari japonezi (Acer palmatum) . A
contemplat asupra acestori arbori cu frunze cazatoare si spunea ca nu-si poate inchipui
o zi fara sa-si imagineze cum ar fi sa se plimbe printre ei, sa stea pe o bancuta si sa
auda cantecul pasarilor.
Incepand cu anul 1920, scule create special pentru bonsai, incluzand
clestele-concav; au devenit disponibile in Japonia. Dupa
doi ani de la cutremurul din 1923, 30 de familii de
crescatori profesionisti de bonsai s-au mutat in nord-est,
langa orasul Omiya...Acest oras al bonsailor va deveni un
mecca, fiind vizitat de entuziasti din toata lumea.
Intre timp, cluburile si asociatiile bonsai au
inceput sa organizeze diferite evenimente cu scopul de a
introduce arta la cati mai multi oameni. Expozitia
Kokufu, cea mai importanta expozitie de acest gen, ce a
fost tinuta prima oara in Tokyo in 1934 intr-un restaurant
de catre "The Kokufu Bonsai Society" a devenit un
eveniment anual. Apoi, in anul 1934 a fost redenumita
"The Nippon Bonsai Associaton" si a fost autorizata de
catre Ministerul Japonez al Educatiei drept singura organizatie oficiala din Japonia. In
America, donatia generoasa de 30 de bonsai din partea Japoniei a starnit dezvoltarea
"National Bonsai Collection" din Washington D.C.
In zilele noastre, arta bonsailor se practica in lumea intreaga, si diferentele
4

de cultura, de climat si de specii proprii fiecarei tari provoaca dezvoltarea stilurilor si

a tehnicilor noi. Ficusul, platanul, molidul au fiecare stilul sau natural distinct ce
reflecta formele bonsailor, si prezinta singularitati horticole ce necesita crearea de noi
tehnici adecvate. Cluburile locale sunt formate din grupuri de pasionati, mereu
doritori sa se ajute unii pe ceilalti in invatatul lor. In fiecare an, in numeroase
seminarii si conventii nationale si internationale, amatorii si profesionistii se reunesc
pentru a-si expune arborii si a-si imbogatii cunostiintele.

Primul meu bonsai

Pentru inceput, ar fi trebuit sa precizez ce este un bonsai, insa e mai simplu
sa precizez ce nu e. Un bonsai nu este un arbore modificat genetic astfel incat sa
ramana pitic, nu este hranit cu potiuni magice ce ii limiteaza cresterea, nu este supus
la nici un tratament crud. Este doar un copacel normal ce este ingrijit si tuns in mod
regulat.De fapt, daca ii procuram suficienta apa, lumina
si aer, un bonsai poate supravietui cel putin la fel de
mult ca unul din natura din aceeasi specie. In traducerea
sa literala, termenul japonez bonsai semnifica arbore
intr-un vas. Insa de-a lungul secolelor, a capatat un
continut mult mai bogat.
Prima dumneavoastra initiere in taina bonsailor
probabil ca a fost facuta in ziua cand ati primit un
copacel cadou. In acest caz, nu sunteti singurul ce a trait
aceasta experienta. Bucuria de a tine un copacel atat de
firav in propriile maini, stiind ca viata lui depinde doar de ingrijirea dumneavoastra
este incredibila. Acest farmec al artei continua sa motiveze o groaza de entuziasti din
lumea intreaga sa creeze si sa cumpere bonsai. Acelasi farmec va argumenteaza
dorinta de a citi aceste randuri.
Responsabilitati:
Inainte de a va cumpara un bonsai, trebuie sa intelegeti responsabilitatile
implicite.Un bonsai nu este un obiect oarecare pus intr-un colt doar pentru a fi
admirat...Este o planta vie, ce are nevoie de ingrijire constanta, de multa grija, de
pasiune si de un strop de iubire. Un bonsai nu poate supravietui unei infestari cu
paduchi cum poate un arbore din natura, nu poate sa-si mareasca radacinile pentru a
cauta apa in perioada de seceta, nu primeste in mod regula elemente nutritive de la
animalele si vegetatia aflata in descompunere. Un bonsai este complet dependent de
posesor. In schimb, veti fi recompensat cu tot ce are mai bun de oferit, incepand cu
5

noi frunzulite, pana la flori inmiresmate si fructe superbe. Cresterea acestor copacei
nu este grea, este chiar foarte usoara, singura conditie fiind implicarea totala in
ingrijirea lor, fara nici un pic de superficialitate .
Din acest moment, aveti doua posibilitati de a va
apuca de bonsai: una rapida si usoara si una lenta si grea,
si anume cumpararea unui bonsai gata facut sau al unui
copac de la o sera si modelarea acestuia.Fiecare vine cu
avantajele si dezavantajele sale, ce sunt opuse intre ele:
bonsaii gata formati sunt instanti, nu dureaza ani de zile
pana obtii rezultate insa nu prezinta nici o amprenta
personala, pe cand copacii cumparati si modelati dureaza
mult pana sunt gata insa exprima ideile si spiritul
artistului, fiind o extensie a sufletului acestuia. Asadar,
puteti sa urmati doua cai diferite pentru a ajunge in
acelasi loc.Eu va sfatuiesc sa urmati indemnurile
urmatoare.
Ce bonsai sa alegem:
Primul bonsai ar trebui sa fie unul gata format, preferabil cat mai ieftin,
astfel incat entuziastul sa se obisnuiasca cu necesitatile si pretentiile acestuia.
Deasemenea, in cazul in care acesta moare, va putea fi usor reinlocuit fara ca
pierderea lui sa constituie o problema financiara grava. Apoi, odata cu trecerea
timpului si cu acumularea de experienta, se pot achizitiona si alti bonsai, din ce in ce
mai scumpi si mai frumosi.Cand pasionatul considera ca este pregatit, se poate duce la
o sera sa-si cumpere un copac nemodelat si sa se apuce de acesta. Dupa ce va
termina prima modelare, va fi rasplatit cu o "privire" asupra unui viitor bonsai ce va
exprima
sentimentele artistului, fiind astfel motivat in continuare sa-si dezvolte
hobby-ul. In continuare, va voi explica cum sa va asigurati ca faceti alegerea potrivita,
atat in privinta copacilor nemodelati cat si a bonsailor gata facuti, vorbind la comun
pentru amandoi.
Surprinzator sau nu, primul pas se va petrece chiar in locuinta
dumneavoastra.Daca viitorul bonsai va fi unul de interior, atunci trebuie sa va
asigurati ca aveti un loc cu suficienta lumina. Exemple de astfel de locuri ar fi in fata
unei ferestre orientata spre sud, sau a uneia orientata spre E-S-V sau chiar spre est.
Lumina este o prima conditie foarte importanta daca doriti ca bonsaiul dumneavoastra
sa prospere.
O a doua conditie este temperatura. Daca puteti
asigura copacelului o temperatura constanta intre
18 si 25 grade Celsius atunci fiti sigur ca plantuta
se simte bine. O a treia si ultima conditie este
umiditatea. Daca aveti aparate de aer conditionat
sau resouri in locuinta, inseamna ca aerul este
foarte uscat in incapere. De aceea, este
recomandat, sa asezati bonsai-ul peste o tava plina
cu pietris. Apoi adaugati apa, suficienta cat sa nu
ajunga radacini(adica pana la nivelul vasului). Apa ce se va evapora va forma o
atmosfera umeda in jurul copacelului, ridicand astfel umiditatea. Tin sa precizez ca nu
exista bonsai de interior, aceasta denumire este data speciilor tropicale sau
subtropicale ce se pot adapta la conditiile din locuintele umane.
In cazul in care bonsai-ul va fi de exterior, atunci trebuie sa aveti in vedere
ca o sa va trebuiasca un loc pentru iernat, preferabil un garaj, sau un loc neincalzit,
protejat de bataia vantului. Deasemenea, un loc usor umbrit, astfel incat planta sa nu
6

stea in soare in timpul dupa-amiezii.

Inainte de a ajunge in magazine, bonsaii petrec mult timp inchisi in
containere, ei fiind hraniti cu o doza puternica de ingrasamant cand pleaca de la
producator pentru a rezista transportului. De aceea, inainte de a achizitona un bonsai,
trebuie sa aveti in vedere urmatoarele aspecte. In primul rand, uitati-va la starea
generala a bonsai-ului. Daca prezinta frunze ingalbenite, rupte, uscate, gaurite, sau
infestate cu diferiti paduchi sau afide atunci incercati sa evitati acel specimen
deoarece starea sa de sanatate nu este cea mai buna. Cautati copacei cu frunzele cat
mai verzi si mai vii la culoare. Apoi, apucati usor planta de trunchi si cu mare grija
incercati sa o ridicati. Examinati radacinile, daca sunt multe, fibroase, dense, alb-crem
la culoare si au impanzit toate portiunile solului inseamna ca sistemul radicular este
foarte bun. Daca solul miroase a mucegai,
radacinile cad, sunt inchise la culoare, si se
faramiteaza usor, ocoliti acel copacel. In
continuare uitati-va la trunchi...incercati sa evitati
cicatricile cauzate de taieri de ramuri, de grefari
prost facute(se gasesc la baza, arata ca si cum
trunchiul ar fi fost taiat in doua si lipit gresit la
loc) si respectiv de cicatricile cauzate de
increstarea sarmei lasata prea mult timp pe
trunchi. Pentru arborii de exterior, este preferat sa
fie cumparati la inceputul primaverii, fix inainte
de a-si deschide mugurii, sau chiar in timpul
toamnei/iernii pentru a putea observa structura
ramurilor mai usor. Pe urma, uitati-va la structura
bonsai-ului. Incepeti cu trunchiul, vedeti sa devina
din ce in ce mai subtire (conicitate=taper) cu cat
se apropie mai mult de varf (apex).Acelasi lucru se
aplica si referitor la grosimea ramurilor. Incercati sa va feriti de cele ce se
incruciseaza, de umflaturile cauzate de mai multe ramuri ce pornesc din acelasi punct,
deoarece sunt inestetice. Ramurile trebuie sa fie distribuite cat mai uniform de jur
imprejurul trunchiului. Aveti grija si la radacinile superficiale (nebari), in modul ideal,
acestea ar trebui sa porneasca in toate directiile si sa fie clar vizibile. In privinta
formei, se prefera una ce este placuta din punct de vedere estetic, insa gusturile difera
de la o persoana la alta, asadar nu va pot da multe detalii despre forma. Pur si simplu
cautati ceva ce va place cum arata.
Daca alegeti o padure bonsai, atunci studiati fiecare copacel individual (ca si
cum ati studia un bonsai) si apoi grupul ca un intreg. Acesta trebuie sa se incline in
aceeasi directie, curbele trebuie sa fie paralele si complementare, comparati diametrul
si inaltimea trunchiurilor, de preferat este sa fie cat mai variate si echilibrate. Nici o
ramura a unei plante nu trebuie sa se intersecteze cu o alta ramura sau trunchi al
alteia. Daca alegeti un bonsai plantat pe o stanca, atunci repetati procedura ca si
pentru un bonsai obisnuit, insa acordati atentie speciala stancii si radacinilor ce se
"preling" pe aceasta.Incercati sa gasiti un specimen ce are o armonie intre stanca si
radacini.

Clasificare dupa lumina necesara:

Cum v-am spus mai devreme, lumina este unul dintre factorii cei mai
importanti. Asadar, in functie de tipul de bonsai si luminozitatea disponibila, am facut
patru categorii cu speciile ce se preteaza acelor locatii:
Bonsai de interior zone umbroase:
Bonsai de interior zone luminoase:
Bonsai de exterior zone umbroase:
Bonsai de exterior zone luminoase:

Ficus retusa, Ficus benjamina, Myrtus communis, Nandina (bambus), Sageretia theezans.
Ficus retusa, Serissa foetida, Carmona microphylla,Sageretia theezans, Olea europeae,
Bougainvilleea glabra, Punica granatum, Podocarpus.
Rhododendron (Azalee), Acer palmatum, Acer buergerianum, Carpinus betulus, Ginko biloba,
Taxus baccata.
Ulmus parvifolia, Chaenomeles lagenaria, Cotoneaster, Juniperus sargentii, Ilex crenata, Picea
abies, Wisteria floribunda, Pinus parviflora, Pinus thunbergii, Malus, Pyracantha.

De unde cumparam:
In Bucuresti, din pacate, nu sunt multe sere de unde se pot cumpara
bonsai.Singurele pe care le stiu sunt cele de la Romstal Garden pe Sos.Vitan - Barzesti
11A, Sector 4 Tel./Fax: 332.09.01-06 si pe Sos Pipera, imediat cum treceti linia de
cale ferata. Mai puteti gasi si pe drumul spre Prisma, la CriStyle Gardens.Deasemenea
am mai vazut bonsai si pe la florarii, insa mai rar...Cautati la Florariile Tria's si la
Florariile Iris.Pentru copaci nemodelati, cautati la Romstal Gardens,CriStyle, Eco
Horticultura Bd. Timisoara nr.89, sector 6 si pe drumul spre Snagov.

Stilurile bonsailor
Bonsaii au diferite aspecte si personalitati asa cum si oamenii au diferite
individualitati si caractere. Si cum nici un om nu este exact la fel cu altul, asa nici un
bonsai nu se aseamana cu celalalt.
Cunoasterea stilurilor face parte din bagajul
de cunostiinte elementar pentru un pasionat.Acestea
dicteaza forma unui copacel, astfel incat rezultatul
final sa fie cat mai estetic si armonios. In fiecare
bonsai veti gasi forma triunghiului. Bonsai-ul
uneste Raiul si Pamantul, creand o cale a valorilor
spirituale pe care omul o urmeaza in timpul in care
ingrijieste un copacel. O legenda veche spunea ca
un batran isi pastra tineretea deoarece atunci cand
lucra la bonsai " timpul statea pe loc". El obisnuia
sa zica: "in timp ce florile se ofiliesc iarna, in casa
mea sunt mereu inflorite", ilustrand astfel stagnarea
timpului in aceasta arta. Bonsai-ul este de fapt un
simbol al eternitatii. De fapt, el evita timpul. Astfel
reflectand armonia dintre Om si Natura, dintre Cer si Pamant.
Panta triunghiului variaza de la un copacel la altul. Aceasta este esenta
stilurilor. Forma este definita de numarul de grade al unghiului format de o line
verticala ce coboara din varful arborelui (apex) pana la baza trunchiului si orizontala.
Sunt cinci grupe de stiluri de bonsai, fiecare cu stiluri primare si secundare.Copaceii
mai pot fi clasificati si dupa inaltime.
Maestrii japonezi ne-au "invitat" mereu sa cream noi stiluri, noi forme,
inspirandu-ne din natura ce ne inconjoara. Deasemenea, este adevarat ca un arbore
este tot un arbore oriunde in lume, si ca in clasele si stilurile japoneze acestia au toate
formele posibile, insa asta nu inseamna ca trebuie sa ne limitam la cateva stiluri si sa
le repetam la infinit, ci din contra, trebuie sa ne dezvoltam creativitatea, si sa cream
noi stiluri. In continuare va voi prezenta stilurile in functie de inaltime si unghiul
pantei.
Clasificare dupa inaltime:
Shito:
Mame:
cm
Kotate Mochi sau Shohin:
cm
Chiu Bonsai:
cm
Dai Bonsai:

pana la 7,5 cm
de la 7,5 cm la 15
de la 15 cm la 30
de la 30 cm la 60
peste 60 cm

Clasificare dupa unghiul pantei (stilurile propriu-zise):

Grupa 1: Un singur trunchi
Chokkan
(vertical drept) Reprezentat de catre un singur arbore drept, cu varful
perpendicular pe baza. Nu se admit curbe in forma
trunchiului. Ramurile sunt grupate cate trei (stangaspate-dreapta sau dreapta-spate-stanga), alternand in
simetrie si micsorandu-si lungimea si grosimea catre
apex. Prima ramura trebuie sa se gaseasca pe la o
treime din inaltimea trunchiului si sa fie cea mai
groasa.Orientarea acestei ramuri dicteaza aranjarea
copacelului in ghiveci. Pozitia trebuie sa fie opusa
directiei de dezvoltare a ramurii.
Shakan
(inclinat)

Kengai
(cascada)

Varful este inclinat la 45 in raport cu baza.

Dezvoltarea radacinilor vizibile (nebari) trebuie sa fie
in directia opusa inclinarii trunchiului, conferind
echilibru arborelui. Prima ramura trebuie sa se
gaseasca pe la aproximativ o treime din inaltime, fiind
determinanta pentru armonia copacelului.

Arborele este inclinat, si se revarsa peste vas. Varful

bonsai-ului este sub nivelul inferior al vasului.
Ghiveciul trebuie sa fie foarte inalt, alegerea sa
facandu-se in functie de compozitie.

Bankan (rasucit ) Destul de des intalnit in timpul istoriei, acum a

devenit rar. Trunchiul este format din una sau mai
multe curbe, ce se incolacesc in jurul acestuia.

10

Stiluri secundare:
Moyogi
(vertical curbat)Initial refuzat de catre cei ce sustineau puritatea
stilurilor, a devenit din ce in ce mai folosit. Nu
neaparat deoarece este des intalnit in natura, ci pentru
ca permite o libertate nemaintalnita la nici un alt stil.
Spre deosebire de stilul vertical drept, acesta are
trunchiul in zig-zag, avand curbe elegante. Ramurile
pornesc numai din exteriorul curbelor si se inclina
mai mult sau mai putin spre baza.

Han-kengai Arborele este inclinat si coboara spre baza vasului.

(semiVarful acestuia nu trebuie sa depaseasca marginea
cascada)
inferioara a ghiveciului. Are doua apex-uri, unul
deasupra, situat deasupra radacinilor si unul jos, la
limita vegetatiei.

Bunjingi (in forma Foarte elegant prin simplicitatea lui, plina de

de litere)
rafinament, acest stil a fost inspirat din vechile picturi
chineze. Aspectul cel mai socant este raportul dintre
inaltimea trunchiului si grosimea lui. Deasemenea,
ramurile sunt concentrate in partea superioara a
acestuia. Literati este de fapt expresia unui copac care
incearca sa supravietuiasca printre alti arbori mai
inalti.Vasul este de dimensiuni mici,evazat si rotunjit,
fapt ce potenteaza proportiile.

Hokidachi
(matura)

Coroana este puternic ramificata, densa, in forma

ovala, aratand ca o matura. Bonsai-ul este usor
descentrat in raport cu ghiveciul. Stilul e des intalnit
la ulmi (Ulmus parvifolia) si la Zelkova(Zelkova
serrata). Este un stil des intalnit in natura.

11

Sabamiki (trunchi zgariat, sfasiat, rupt in Acesta este un stil foarte socant. Scoarta trunchiului
bucati)
este scoasa pe bucati mari, este scrijelita, gaurita,
despicata...Ilustreaza actiunea intemperiilor asupra
unui copac, cat si influenta animalelor salbatice ce isi
ascut de exemplu coarnele sau ghearele pe scoarta
acestuia.

O variatie a stilului sabamiki. In acest caz, toata

scoarta copacului este scoasa, singura legatura dinte
Sharimiki (trunchi ce are doar o linie de ramurile cu foliaj si radacini fiind o linie subtire de
viata)
scoarta.

Fukinagashi O reprezentare spectaculoasa a unui arbore modelat

(batut de
de catre vant. Unghiul pantei este de minim 45,
vant)
vegetatia este gasita doar pe partea interioara a
inclinarii. Este singurul stil in care se admint ramurile
ce trec peste trunchi. Varful poate sa fie decojit (Jin).
Bonsai-ul este asezat intr-un ghiveci plat, plasat in
pozitia opusa inclinarii.Radacinile vizibile (nebari)
trebuie sa creasca in directia opusa inclinarii.
Neagari
(radacini
expuse)

Radacinile sunt expuse pe o parte importanta din

lungimea lor, bonsai-ul aparand ca si cum ar fi ridicat
pe ele.Ilustreaza un copacel caruia, sub actiunea
apelor, i-a fost eliminat pamantul de sub baza, ramand
cu radacinile in aer.

12

Sekijoju
In acest caz, radacinile se infasoara peste o piatra si
(radacini- apoi intra in pamant.Aspectul radacinilor cat si cel al
peste-piatra) pietrei este foarte important pentru armonia
compozitiei.

Ishitsuki (copac- Bonsai-ul este plantat intr-o crevasa dintr-o piatra. Ca

pe-piatra)
si in stilul sekijoju, importanta stancii este foarte mare
pentru estetica intregului ansamblu. Piatra poate fi
acoperita in anumite portiuni cu muschi, sau cu plante
de mici dimensiuni, pentru a complimenta
compozitia. Aceasta este amplasata intr-un recipient
cu marginea joasa, umplut cu apa.

Takozukuri
(caracatita)

Nejikan (partial
rasucit)

Mai este denumit si stilul sinuos, deoarece trunchiul

este foarte unduit, iar ramurile la fel. Se numeste
caractita, deoarece ramurile seamana cu niste
tentacule.

Este o variatie a stilului bankan, in care doar o

portiune din trunchi este incolacita.

Grupa 2: Mai multe trunchiuri ce rasar dintr-o singura radacina

Tankan ( un singur trunchi)
Din radacina creste un singur trunchi

13

Sokan
(trunchi
dublu)

Bonsai format din doua trunchiuri ce se dezvolta din

aceeasi radacina.

Sankan (trunchi triplu)

Bonsai cu trei trunchiuri.

Gokan (cinci trunchiuri)

Bonsai cu cinci trunchiuri.

Nanakan (sapte trunchiuri)

Bonsai cu sapte trunchiuri.

Kyukan (peste noua trunchiuri)

Bonsai cu peste noua trunchiuri.

Kabudachi (in general, trunchiuri grupate Stil ce reprezinta o generalizare a stilurilor de

in jurul unei singure radacini)
deasupra.
Korabuki (mai multe trunchiuri diferit
aranjate)

Spre deosebire de celelalte stiluri, acesta are mai

multe trunchiuri ce cresc din aceeasi radacina, insa
sunt la distante diferite.

Ikadabuki (stilul pluta)

In acesta caz, trunchiurile ies dintr-o radacina ce este

de-a lungul vasului. In natura se formeaza cand un
copac se rastoarna, iar partea dinspre pamant se
inradacineaza, iar partea opusa continua sa creasca.

Netsunagari (variatie a stilului pluta)

Spre deosebire de ikadabuki, acesta are radacina

sinuoasa, cu multe unduituri.

Grupa 3: Trunchiuri multiple/Paduri de bonsai

Soju (doi arbori)
Padure de bonsai formata din doi arbori.
Sambon-Yose (trei arbori)

Padure de bonsai formata din trei arbori.

Gohon-Yosei (cinci arbori)

Padure de bonsai formata din cinci arbori.

Nanahon-Yose (sapte arbori)

Padure de bonsai formata din sapte arbori.

Kyuhon-Yose (noua arbori)

Padure de bonsai formata din noua arbori.

14

Yose-Ue (mai
mult de noua
arbori)

Yomayori (aranjare de arbori copiata din natura)

Padure de bonsai formata din mai mult de

noua arbori.

Aranjament de bonsai copiat dupa un

peisaj din natura.

Tsukami-Yose (mai multi arbori ce pornesc din acelasi Stil ce ilustreaza mai multi arbori ce rasar
loc, neavand o radacina comuna)
din acelasi loc, neavand o radacina
comuna. Se intalneste des in natura.
Grupa 4: Alte stiluri
Banyan
(radacini ce Acest stil este des intalnit in zonele tropicale, la ficusi
coboara din (Ficus retusa) si la Schefflera in special. In conditii de
ramuri)
umiditate ridicata si constanta, acestora le cresc
radacini din ramuri, ce coboara si ajung sa se
inradacineze in sol.
Sumo/Baobab

Des intalnit in Africa, in cazul baobabilor (Adansonia

digitata). Este reprezentat printr-un trunchi foarte gros,
cu ramuri scurte. O alta specie ce mai prezinta acest stil
este stejarul (Quercus robur)

Pierneef

Stil intalnit doar in Africa, fiind caracteristic pentru

acacia(Acacia sieberana). Este o variatie a stilului
matura, insa in acest caz, coroana arata ca o umbrela.
Apex Intalnit doar la acacia(Acacia sieberana) si la
plat chiparosi de balta (Taxodium distichum). Seamana cu
stilul matura, insa are varful complet plat.

Bushveld

Stil african, derivat din vertical curbat, caracterizat prin

trunchiul si ramurile crescute in zig-zag, cu multe
unghiuri drepte. A nu fi confundat cu stilul sinuos.

Wonderbroom

Stil rareori intalnit la ficusi (Ficus retusa), fiind

observat doar la specimenele batrane. Se formeaza
15

cand ramurile unui ficus se curbeaza catre sol, ating

pamantul, se inradacineaza si apoi din acestea cresc alti
copacei.
Ficus salbatic

Iarasi, intalnit doar la ficusi. O variatie a stilului

matura, insa in acest caz, ramurile sunt foarte lungi in
comparatie cu trunchiul.
Flacara
Stil des intalnit la Ginko (Ginko biloba) .
Copacul se aseamana cu o flacara.

Plangator

In general, se intalneste la salcii (Salix alba) si la

wisteria (Wisteria floribunda). Se caracterieaza prin
faptul ca ramurile coboara inspre pamant.

Tanuki
Este un bonsai fals. Se creeaza dintr-un trunchi mort,
prin care se
mascheaza un puiet ce este lasat sa creasca. Cu timpul,
acesta va
acoperi golurile ramase si va parea ca trunchiul este al
lui.
Grupa 5: Alte exemple, nu sunt luate ca bonsai in sensul strict al cuvantului
Bonkei/Saikei
Acest stil sugereaza gradinile miniaturale existente in
istorie. A fost creat de catre maestrul japonez Toshio
Kawamoto. Consista dintr-un peisaj intr-un ghiveci,
format din pietre, copacei, plante, muschi si nisip, ce
evoca un rau sau marea.

16

Pietre cu semnificatii divine, cu forme foarte frumoase si

implicatii
mitologice.

Suiseki
Kusamomo/Shitakusa

Plantatii de iarba sau bulbi.

Plantatii de iarba si plante sezoniere La fel ca si stilul de sus, numai ca apar si plantele
sezoniere.

Ingrijirea bonsailor
Un bonsai este pur si simplu o forma de horticultura miniaturizata. Este foarte
simplu sa urmezi instructiunile de udare, de fertilizare sau de tundere. Insa intelegerea
proceselor ce se intampla in interiorul unui arbore va spori increderea si placerea
dumneavoastra in ingrijirea acestuia.
Radacinile:
Ce rol au?
Radacinile au trei roluri foarte importante. Primul este rolul de
sustinere. Acestea se raspandesc in toate
directiile, ancorand astfel copacelul.
Cel de-al doilea rol este de
absorbtie si de transport al apei si
sarurilor minerale. In timpul cresterii,
radacinile au extremitatile albe si mai
umflate,fiind acoperite de perisori
microscopici unicelulari ce au rolul de a
absorbi apa cu sarurile minerale din sol.
Aceasta este partea cea mai activa din
radacinile unei plante. Dimensiunile
radacinilor depind de mediul in care se
afla. Astfel, in medii aride, copacii isi dezvolta radacini lungi ce pot cauta apa pe o
suprafata intinsa, pe cand in mediile umede, radacinile sunt fine si fibroase,
nedepasind suprafata coroanei. Asadar, un bonsai trebuie sa aiba un sistem radicular
foarte bine dezvoltat, foarte ramificat si dens pentru a putea face fata necesitatilor
acestuia.
Ultimul rol este cel de stocare al elementelor nutritive. In timpul iernii, acestea
inmagazineaza rezervele de hrana pentru primavara. Aceste tesuturi se gasesc in
radacinile lemnificate, fiind vital sa se pastreze cateva astfel de radacini intr-un
bonsai.
Cum functioneaza radacinile?
In natura, arborii emit la inceput o radacina principala, numita radacina
pivotanta. Aceasta are rolul de aancora planta si de a cauta apa. Desi la inceput ati
17

putea spune ca ea continua sa creasca in lungime tot restul vietii, aflati ca se va

infinge in pamant doar pana ajunge la o sursa constanta de apa.
Radacina pivotanta prezinta o structura asemanatoare ramurilor, si
anume este foarte groasa la baza si devine din ce in ce mai subtire
spre varf, iar ramificatiile se indesesc odata cu distanta de la baza.
Desi prima radacina emisa de catre o planta, rolul ei principal este
cel de sustinere, neavand un randament ridicat in cazul absorbtiei de
apa. De aceea, in cazul arborilor din pepiniere, aceasta a fost
sectionata, promovand ramificarea ei in radacini secundare, mai
capabile din punct de vedere al preluarii elementelor nutritive din
sol. Acestea au mai multi perisori, sporind astfel randamentul. In mediul natural,
copacii au un spatiu teoretic nelimitat de extindere a radacinilor, insa in cazul unui
bonsai, acesta este limitat. De aceea, radacinile trebuie sa fie foarte eficiente, sa fie
dense si ramificate. Cresterea lor este stimulata de umiditatea si oxigenul prezent in
sol.
Apa este adusa in planta prin intermediul procesului numit osmoza.
Fenomenul se desfasoara in micii perisori de pe suprafata radacinilor. Membrana
acestora este semi-permeabila, adica este plina de milioane de pori microscopici ce
pot lasa doar o singura molecula de apa sa treaca. Cand concentratia de saruri
minerale in radacina este mai mare decat cea din sol, atunci moleculele de apa din sol
traverseaza porii pentru a dilua solutia. In acest moment, concentratia de saruri
minerale din perisori este mai mica decat cea din celulele vecine, asadar moleculele
de apa traverseaza inca o celula si tot asa. Pana cand ajung la xylem-ul din centrul
radacinii, de unde urca in restul copacului prin capilaritate. Porii din membrana semipermeabila permit doar trecerea moleculelor de apa. Absorbtia sarurilor minerale se
face printr-un proces electrochimic. Toate moleculele sunt incarcate fie pozitiv fie
negativ. Astfel, daca planta are nevoie de o molecula de potasiu,de exemplu, ea va
elimina un ion de hidrogen si va primi unul de potasiu din sol. Simultan, unul dintre
pori isi va adapta forma pentru a permite trecerea acestei molecule. Acest proces la
nivel microscopic se petrece de aproximativ un miliard de ori pe zi.
Arderea radacinilor se petrece atunci cand concentratia de saruri minerale
din sol este mult mai mare decat cea din radacini In acest moment se va petrece
fenomenul denumit osmoza inversa, si anume radacina va elimina molecule de apa in
incercarea de a scadea concentratia din pamant, ajungand eventual la deshidratare.
Acest lucru se poate intampla cand depasim dozele recomandate de ingrasamant.
Inaintea iernii, plantele incep sa-si stocheze rezerve de energie in radacinile
vechi si groase. In interiorul acestora se formeaza fascicule conducatoare de seva ce
se numec phloem, care se regasesc in aceeasi masura si in trunchi si in ramuri.
Zaharurile din arbore incep sa coboare prin phloem, iar cel din radacini incepe sa se
ingroase odata cu inmagazinarea lor. Aceste rezerve vor fi folosite in primavara pentru
deschiderea de noi muguri. De aceea nu se tund radacinile in timpul toamnei/iernii,
deoarece s-ar pierde resurse importante ce in primavara vor incetini dezvoltarea sau
chiar vor omori bonsai-ul. In primavara, daca doriti sa schimbati pamantul, asigurativa ca mugurii s-au deschis. Acest lucru arata ca s-au folosit cel putin jumatate din
rezervele de zahar din radacini si ca este in siguranta sa le tundeti.
Trunchiul si ramurile:
Ca si radacinile, trunchiul si ramurile au trei functii importante: de stabilitate
structurala, de transport al sevei si de stocare al rezervelor. Asigura deasemenea cea
mai buna distributie a frunzelor pentru a obtine maximul de suprafata. In continuare
vom vedea tesuturile din interiorul trunchiului si al ramurilor, incepand cu centrul.
18

Duramen
Acesta este tesutul mai inchis la
culoare din care e format centrul unui
copac si este lemn mort. Rolul sau este
doar structural, el nu mai stocheaza
rezerve de energie sau transporta seva dea lungul arborelui. Se formeaza cand
xylem-ul isi pierde din functii odata cu
imbatranirea si se transforma in duramen.
Xylem
Urmatorul tesut se gaseste in continuarea duramenului si are tot un rol
structural, insa are si scopul de a transporta seva bruta (apa si sarurile minerale) de la
radacini la frunze. Cresterea lui formeaza vestitele cercuri din sectiunea unui copac.
Motivul alternantei lor este ca in timpul sezonului de crestere, copacul se ingroasa mai
mult, producand inele mai groase decat in timpul sezonului de repaus (iarna) cand
produce inele mai subtiri.. Pentru a afla varsta unui copac, se numara inelele mai
inchise la culoare, NU cele mai deschise. Productia de noi celule de xylem permite
ramurilor sa-si pastreze pozitia dupa ce au fost legate. Indata ce rezistenta noului
xylem este suficient de mare pentru a contracara cea a duramen-ului, putem indeparta
firele.
Cambium
Acest tesut verde poate fi observat daca zgariati usor coaja unei ramuri. Este
tesutul celular esential pentru viata unei plante. Desi grosimea lui este de doar o
celula, este foarte activ, producand pe partea interioara xylem iar pe cea exterioara
phloem. Cambium-ul isi poate schimba eficacitatea in functie de conditiile de crestere
ale arborelui. Foarte adaptabil, el poate creea atat xylem si phloem, cat si noi muguri
sau noi radacini si poate deasemenea sa fuzioneze cu cambiumul altei plante. Daca
vom taia o ramura in timpul sezonului de crestere, cambium-ul isi va mari diviziunea
celulara in acea zona, emitand noi muguri pentru a incerca sa refaca foliajul pierdut.
Tot el asigura productia de tesut cicatrizant. Un copac in natura creste in medie cu 2,5
cm pe an, pe cand un bonsai creste cu 0,25mm.
Phloem
Acest tesut are rolul de a distribui seva elaborata de la frunze in tot corpul
plantei si de a inmagazina resursele energetice pe parcursul iernii. Pe partea
exterioara, vechile celule se intaresc si se transforma in scoarta, conferind aspectul
batran bonsai-lor. Phloem-ul are si alte misiuni. Fiind etansa, nu permite ca umiditatea
sa paraseasca acest tesut. La suprafata ei, se pot observa mici structuri sferice, numite
lenticel ce au scopul de a asigura schimbul de gaze intre atmosfera si arbore. Scoarta
protejeaza phloemul de lovituri, de insecte si de maladiile criptogamice.
Frunzele:
Fiecare frunza este o uzina de alimentare foarte eficienta ce converteste apa
din sol in hrana pentru planta sub actiunea luminii solare. Acest proces se numeste
fotosinteza si se desfasoara astfel: apa si cu sarurile minerale ajung in frunza, unde
impreuna cu bioxidul de carbon extras din atmosfera prin stomate si sub actiunea
luminii solare captata de pigmentii verzi din frunze (clorofila) se transforma in
amidon si zaharuri complexe. Sunt anumite specii de copaci ce au frunzele rosii tot
timpul. Acestia au pigmenti de clorofila insa sunt mascati de cei rosii (anthocianine),
aflati in cantitati mai abundente. La nivelul frunzelor exista doua procese importante:
19

cel de fotosinteza si cel de respiratie. Respiratia se produce in timpul noptii, cand

planta elibereaza molecule de dioxid de carbon prin intermediul stomatelor. Acestea
se gasesc pe fata inferioara a frunzelor si mai au rolul de a regla evaporarea foliara,
deschizandu-se si inchizandu-se in functie de temperatura si umiditatea ambientala. O
evaporare minima se petrece mereu, cu scopul de a reinnoi aportul de apa proaspata
de la radacini.
Tipurile de frunze variaza de la specie la specie si sunt facute pentru a
functiona in conditii maxime in diferite tipuri de mediuri. De exemplu, plantele ce
traiesc in semi-umbra au frunzele delicate, subtiri, uneori acoperite de perisori pentru
a limita evaporarea foliara. Cele care traiesc in zonele aride si secetoase, au frunzele
groase ce pot inmagazina multa apa. Iar cele ce nu suporta apa sau frigul au frunzele
ceruite. In alte cazuri mai speciale, de exemplu coniferele, au frunzele sub forma de
ace, pentru a impiedica zapada sa se astearna pe ramuri si pentru a limita evaporarea.
Toate frunzele au un lucru in comun, si
anume mugurii. Mugurii sunt o frunza comprimata
foarte puternic. Acestia sunt inconjurati de niste solzi
ce au rolul de a-i proteja impotriva naturii, ploilor,
frigului si a insectelor. In general, mugurii se gasesc
la baza fiecarei frunze, numindu-se muguri axilari si
sunt de dimensiuni medii. Alti muguri ce mai pot fi
gasiti sunt cei apicali, ce cresc in varful fiecarei
ramuri, fiind un pic mai mari decat cei precedenti.
Acestia sunt primii ce se deschid primavara. Un
ultim tip de muguri sunt cei adventivi, ce sunt
distribuiti intamplator pe trunchi si ramuri si care se deschid in urma unor tunderi
puternice ale ramurilor. Nu se pot vedea cu ochiul liber. Insa mai este un alt tip de
muguri, cei florali, acestia neavand aceeasi structura ca cei normali. Apar pe ramuri,
fie la capetele lor, fie de-a lungul lor, avand dimensiuni foarte mari. Ca si la frunze,
exista diferite forme de muguri. Astfel, spre deosebire de cei ai foioaselor, mugurii
coniferelor arata complet diferit. In cazul molidului (Picea alba) sau al Larix-ului
(Larix decidua), de exmplu, acele lor arata ca niste mici tufe. Pe cand in cazul pinilor,
din muguri cresc "candele" din care se dezvolta ace. Este important ca atunci cand
tundem un bonsai sa tinem cont de orientarea mugurilor. De exemplu, daca taierea
unei ramuri se face deasupra unui mugure orientat spre dreapta, noua ramura ce va
creste din acel mugure va fi orientata tot spre dreapta.
Auxinele
Auxinele sunt cei mai importanti hormoni dintr-un copac. Sunt produsi in
celulele meristematice si au functia de a promova alungirea celulelor, inainte de
diviziunea lor. Una dintre cele mai cunoscute auxine este Acidul Acetic Indoleic
(Indole Acetic Acid sau IAA). Acesta actioneaza la nivelul varfurilor ramurilor si
radacinilor astfel: in cazul ramurilor, cu cat concentratia este mai mare, cu atat
cresterea e mai puternica, iar in cazul radacinilor, este exact invers. Insa orice
concentratie de IAA promoveaza cresterea. In continuare vom vedea diferite procese
si influenta auxinelor asupra lor.
Fototropism:
Este fenomenul ce face ca plantele sa se apropie sau sa se departeze de lumina.
Lumina solara face ca prezenta auxinelor sa fie diminuata in acea zona, astfel, in
zonele umbrite, auxinele se vor gasi in cantitate mai mare iar ramurile vor avea o
dezvoltare mai rapida in incercarea de a gasi lumina. Nu se recomanda punerea
bonsailor la umbra in incercarea de a stimula cresterea, deoarece desi ramurile vor
creste mai mult, ele vor fi mai subtiri iar distanta dintre frunze va fi mai mare.
20

Geotropism
Este procesul ce face ca ramurile sa creasca in sus desi sub actiunea fortei
gravitationale (geotropism negativ) iar radacinile sa creasca in jos (geotropism
pozitiv).
Dominanta apicala
Prezenta auxinelor in zonele dintre varfurile plantei (radacini si ramuri)
previne cresterea de noi muguri in zonele laterale. Astfel, varful o sa creasca mai mult
decat ramurile laterale. In momentul cand varful taiat, creste nivelul de auxine din
zonele laterale, promovand astfel cresterea lor.
Caderea frunzelor
Aceeasi prezenta a hormonilor in zonele laterale controleaza caderea frunzelor.
In timpul toamnei, cand fotosinteza si nivelul auxinelor sunt scazute, legatura dintre
petiol si ramura se slabeste, determinand astfel pierderea frunzei.
De ce pot trai bonsaii mai mult decat rudele lor din natura?
In mediul natural, un copac creste pana cand
ajunge la inaltimea sa predeterminata genetic. In
acest moment, coroana incepe sa extinda. Din cauza
lipsei de lumina din interiorul acesteia, isi pierde
frunzele. Odata cu cresterea ei, distanta ce trebuie
parcursa de la radacini pana la frunze se mareste.
Frunzele si radacinile primesc din ce in ce mai putina
seva bruta, respectiv elaborata si astfel incetul cu
incetul, copacul incepe sa moara. Motivul pentru care
nu se intampla acest lucru la un bonsai este ca in
urma tunderilor repetate, acesta nu ajunge niciodata
la dimenisunile sale maxime. In teorie, un bonsai ar
putea trai un numar infinit de ani, atata timp cat produce xylem si phloem in
cantitatile necesare.
In acest moment probabil ca aveti deja o idee despre ce ar trebui sa ii oferiti
unui bonsai ca sa supravietuiasca. In continuare va voi spune cum trebuie sa il ingrijiti
ca sa fiti sigur ca o sa prospere.
Lumina:
Asa cum am mai spus, plantele au nevoie de lumina pentru a realiza
fotosinteza. Cantitatea necesara depinde de la o specie la alta. In general, incercam sa
plasam bonsai-ul intr-un loc cu lumina indirecta. Cand un copacel este pus in soare
direct, frunzele tind sa se incalzeasca, stomatele se inchid pentru a micsora evaporarea
foliara iar fotosinteza inceteaza. Acest lucru nu este de dorit in cazul unui bonsai,
deoarece impiedica dezvoltarea, putand fi chiar fatal. Totusi, exista specii de plante ce
pot suporta soarele direct, cum ar fi ienuperii (Juniperus sargentii) ce cresc pe
piscurile montane. Daca bonsai-ul este de exterior, atunci cautati un loc in gradina
dumneavoastra ce este insorit, preferabil orientat spre E,S sau V. Aveti grija sa nu fie
in bataia directa a soarelui. Daca este, construiti un acoperis dintr-o plasa de plastic
transparenta deasupra lui, pentru a reduce cantitatea de lumina. Un loc potrivit pentru
un bonsai ar fi sub un arbore matur, insa nu fix sub ramurile acestuia, ci la marginea
lor.
In cazul in care bonsai-ul este de interior, puneti-l intr-o camera luminoasa
orientata spre aceleasi puncte cardinale. Daca il puneti langa o fereastra,aveti grija sa
nu fie acoperit cu o perdea, deoarece in noptile reci, diferenta de temperatura dintre
21

spatiul dintre geam si perdea si temperatura camerei poate fi periculoasa pentru

bonsai. Daca nu dispuneti de o camera luminoasa si trebuie sa folositi lumina
artificiala, urmati aceste sfaturi. Asezati deasupra bonsailor minim trei tuburi
fluorescente (cautati cu spectrul cat mai larg) de minim 30W la distanta de 15cm de
varfurile acestora. Puneti-le doua deasupra si unul in spatele copaceilor. Verificati cu
ajutorul palmei sa nu se incalzeasca foliajul. Pentru bonsaii de interior, nu uitati sa ii
intoarceti cate un sfert de cerc o data la 2-3 zile.Un semn al lipsei de lumina este
distanta marita dintre noduri (locul de unde pornesc frunzele) si ca frunzele tinere sunt
ingalbenite.
Temperatura:
Bonsaii se impart in trei grupe: cei temperati, cei subtropicali si cei tropicali.
Prima grupa poate tolera inghetul, cea de a doua poate rezista la frig iar ultima nu
trebuie expusa la aceste conditii, preferand caldura tot timpul anului. Acestea sunt
temperaturile tolerate pentru fiecare grupa:

Exista temperaturi limita de la care bonsaii incep sa sufere, cea inferioara fiind
de la -10 Celsius in jos iar ce superioara de la 30 Celsius in sus. Printre reactii se
numara ofilirea frunzelor, pierderea ramurilor chiar si moartea bonsai-ului.
Bonsaii de exterior au nevoie de o perioada de iernat, cu temperaturi intre -10
si 0 Celsius. Daca aceasta perioada nu le este oferita, vor deveni din ce in ce mai
slabi si vor muri. Deasemenea, este interzis sa se aduca bonsaii de exterior in interior
pentru mai mult de cateva ore, dupa ce si-au pierdut frunzele. Aceasta schimbare
rapida de temperatura poate fi fatala si poate sa faca arborele sa-si deschida mugurii,
consumandu-si astfel resursele inainte de inceperea primaverii.
Ca orice alta planta, bonsaii au nevoie de circulatia aerului. A nu se confunda
cu curentii de aer, ce sunt miscari continue de aer, nefiind indicate pentru copacei.
Daca bonsai-ul este in interior si circulatia aerului e redusa, atunci se recomanda sa-i
fie facut vant cu ajutorul unei foi de hartie o data pe zi. Acest lucru e necesar pentru
impiedicarea formarii ciupercilor sau a instalarii insectelor pe bonsai. Daca bonsai-ul
e de exterior, trebuie protejat de actiunea vanturilor puternice, care pot smulge
frunzele sau chiar il pot darama.
Udarea:
Desi vi s-ar parea ciudat, bonsaii sufera mai mult de prea multa apa decat de
prea putina. In cele mai multe cazuri intalnite, oamenii pun bonsaii intr-un vas cu apa,
in ideea ca isi va trage el singur cata apa are nevoie. Aceasta idee este complet gresita
si nu va aduce decat la putrezirea radacinilor. Nu se poate stabili cu exactitate cand
trebuie sa uzi un bonsai, deoarece necesitatile sale de aport de apa variaza mereu in
functie de temperatura si lumina. Insa cu vremea va veti da seama cat de des trebuie
udat doar din privit. Un mod simplu de a verifica daca este nevoie de o udare, este sa
atingeti cu degetul suprafata solului. Daca este inca umeda, mai asteptati, daca este
uscata atunci udati-l. O alta metoda ar fi sa introduceti o bagheta de lemn pentru 20
de minute in pamant si apoi sa o scoateti. Daca pare uscata este timpul pentru o udare.
Tin sa precizez ca daca un bonsai este lasat uscat COMPLET pentru mai mult de
cateva ore, frunzele se vor usca, si exista riscul sa pierdeti din ramuri sau chiar tot
bonsai-ul. In cazul opus, daca udati copacul mereu, riscati sa va putrezeasca
22

radicinile, lucru ce va duce la ofilirea si ingalbenirea frunzelor. Putrezirea intervine

dupa trei pana la 5 zile de stat incontinuu in sol ud ( NU umezit).). Semnul ca unui
copac incep sa-i putrezeasca radacinile este ca frunzele batrane incep sa se
ingalbeneasca.
Cum se uda?
Modul cel mai bun de udare este cel natural, si anume ploaia. De aceea,
va recomand sa va cumparati o stropitoare cu gat lung pentru a putea sa va udati cat
mai bine bonsai-ul. Acesta trebuie udat peste tot,
pana cand curge apa prin gaura din fundul vasului,
avand grija sa nu lasam locuri neudate. Incercati sa
nu deranjati pamantul din jurul radacinilor cand
faceti aceasta operatiune. Un alt fel de udare este cel
prin scufundare. Introduceti arborele intr-un vas, si
umpleti-l incet cu apa pana la un cm peste nivelul
superior al ghiveciului. Asteptati pana cand nu mai
apar bule de aer la suprafata apei. Aceasta metoda
este recomandata doar in cazul in care s-a uitat sa se
ude bonsai-ul sau pamantul s-a compactat, nefiind
recomandata in cazul udarii zilnice, deoarece se
acumuleaza saruri in sol.
Temperatura apei trebuie sa fie egala cu cea a ambientului, nefiind preferate
diferentele mari de temperatura. Cea mai buna apa este cea de ploaie, cu conditia sa
nu fie acida. A doua optiune ar fi apa fiarta si lasata sa se raceasca peste noapte. Insa,
in cazul unor colectii mari de bonsai, se poate folosi si apa de la robinet fara nici o
grija.
In cazul bonsailor de interior, se recomanda asezarea copacelului pe un vas de
apa cu pietris (asigurandu-ne ca nivelul apei nu ajunge la radacini) pentru a spori
umiditatea din jurul acestuia. Puteti deasemenea sa-l pulverizati cu apa pe frunze,
pentru a indeparta praful.
Daca observati pe marginea vasuri depuneri albe-galbui de saruri, inseamna ca
apa este prea dura, si o data pe luna trebuie sa udati bonsai-ul cu o solutie de o lingura
de otet la 2 litri de apa.
Sistemele automate de udat sunt foarte bune, atata vreme cat avem grija sa
curga suficienta apa incat sa ude tot pamantul iar timpul dintre udari sa fie suficient
cat sa lase solul sa se usuce la suprafata (primul cm de la suprafata). Cele mai bune
sunt cu detector de umiditate si cu temporizator.
Ce facem cand plecam de acasa?
In aceste cazuri exceptionale, este recomandat sa rugati un vecin sa aiba grija
de plantele dumneavoastra (dupa ce a fost instruit in prealabil) sau sa apelati la
serviciile unei firme de gradinarit sau chiar la clubul nostru. Daca plecati pentru
cateva zile si nu aveti la cine apela, umpleti cada cu apa, inchideti toate geamurile din
baie si puneti bonsai-ul pe o piatra in mijlocul cazii si udati-l, avand grija ca apa sa nu
ajunga la nivelul inferior al vasului. Umiditatea generata de evaporarea apei din cada
ar trebui sa fie necesara pentru maxim 4 zile.
Fertilizarea:
Toate plantele au nevoie de trei elemente nutritive esentiale pentru a
supravietui: azot (N), fosfor (P) si potasiu (K) si de cateva oligoelemente cum ar fi
fier (Fe), magneziu (Mg), zinc (Zn), bor (B), molibden (Mo), etc.
Pe ambalajul ingrasamintelor apare un raport NPK. Acesta este format din 3
numere. Cu cat numerele sunt mai apropiate, cu atat acesta este mai echilibrat. De ex:
23

NPK 10-10-10. Daca diferentele dintre numere sunt mari, atunci acesta devine un
ingrasamant specific: De ex: NPK 20-9-3 este un ingrasamant puternic in azot ce
poate fi folosit pentru gazon. Deasemenea, cu cat numerele sunt mai ridicate, cu atat
ingrasamantul este mai puternic.
Modul de folosire este scris pe pachet. In cazul bonsailor se poate folosi in
doua moduri. Daca se doreste o crestere puternica a acestuia, se foloseste un
ingrasamant cu numerele cat mai ridicate. Daca bonsai-ul a ajuns la forma finala,
atunci se alege un ingrasamant cu numerele cat mai mici pentru a restrictiona
cresterea.
Ingrasamantul se aplica in general, o data la doua saptamani. Ca o regula
generala, se prefera folosirea a mai multor doze diluate decat a uneia singura si
puternica, aceasta putand arde radacinile.
In functie de provenienta lor, fertilizatorii se pot imparti in doua grupe. Cei
organici si cei anorganici.
Ingrasamantul organic este provenit din surse naturale, cum ar fi balegarul,
mranita, compostul de frunze, excremente de pasari, etc. Acesta trebuie amestecat cu
pamant inainte de a fi folosit deoarece este prea puternic. In alta ordine de idei, poate
fi folosit doar vara, deoarece descompunerea sa se face doar sub actiunea caldurii.
Ingrasamantul anorganic, sau cel de sinteza, este cel gasit in orice magazin de
plante, fiind vandut sub mai multe forme: lichid, praf, pulbere sau bobite. Eu va
recomand sa-l folositi pe cel lichid deoarece in cazul celor solide este mai greu sa
stabiliti concentratia corecta.
Cele trei elemente nutritive majore:
Azotul - N:
Azotul favorizeaza productia de ramuri robuste si de frunze sanatoase si cu un
colorit viu. Lipsa de azot se traduce prin ingalbenirea tuturor frunzelor, incetinirea
proceselor de crestere. Prea mult azot produce multe crengute groase cu tesuturi moi
si frunze foarte mari, inestetice.
Fosforul - P:
Are rol in cresterea radacinilor si ingrosarea trunchiului. Stimuleaza
deasemenea, aparitia fructelor si florilor.Prea putin fosfor se traduce printr-o crestere
incetinita, saraca, iar prea mult prin uscarea marginilor frunzelor.
Potasiul - K:
Acesta echilibreaza efectele azotului. Este esential
pentru productia de flori si fructe, si in protejarea plantei
impotriva maladiilor criptogamice, cat si in marirea
rezistentei sale asupra intemperiilor. Arderea marginilor in
cazul artarilor (Acer palmatum) sau al carpenilor (Carpinus
betulus) se poate evita prin marirea dozei de potasiu. Prea
putin potasiu incetineste cresterea, face ca tinerele frunze sa se curbeze si sa se
intareasca.
Cand se foloseste:
Primul lucru ce trebuie spus este ca e inutil sa aducem ingrasamant unei plante atunci
cand nu are nevoie sau cand nu-l poate folosi. In al doilea rand, este recomandat sa se foloseasca

24

doze mai des la jumatate din concentratia lor, decat mai rar si la concentratia originala.

SPECII:
Acer campestre Field maple Jugastru
Familia Aceraceae
Descriere este un arbore cu o crestere lenta care in natura
poate atinge inaltimi de 10-15 m. Spre deosebire de celelalte
genuri de artar, jugastrul nu dezvolta ramificatii atat de
bogate, iar frunza nu este foarte decupata. Tot specific speciei
este si faptul ca ramurile nu se ingroasa usor, bonsaii realizati
avand o silueta zvelta si delicata. Pentru bonsai, cea mai
25

indicata varietate este Acer campestre Compactum, un soi pitic care in natura creste pana la
2-3 m inaltime, iar frunzele au dimensiuni mult mai mici.
Intretinere jugastrul are nevoie de foarte multa lumina si se simte bine in soare direct tot
timpul zilei. Ca bonsai, poate fi amplasat si intr-o zona cu lumina puternica dar indirecta, insa
trebuie controlata permanent dimensiunea frunzelor. Suporta fara probleme clima din tara
noastra dar, dat fiind vasul specific bonsai, e bine sa-l ferim de temperaturi sub -15C sau de
peste +35C. Plantele tinere trebuie ferite de inghet.
Udarea se va face cu masura, specia nefiind mare iubitoare de apa. Cu toate acestea,
substratul nu trebuie sa ramana niciodata complet uscat. Fertilizarea se face de primavara
pana toamna, o data la 2 saptamani cu un ingrasamant echilibrat, de preferinta special pentru
bonsai. Se poate folosi si un fertilizant pentru plante obisnuite, dar dozajul va fi redus la
jumatate. Iarna e indicat ca fertilizarea sa fie intrerupta. Jugastrul este foarte tolerant in
privinta substratului, singura conditie fiind ca acesta sa aiba un drenaj bun. Se simte la fel de
bine si intr-un sol acid si intr-unul alcalin.
Formare bonsaii din jugastru se pot realiza foarte usor prin tunderi repetate, o legare cu
sarma a intregii plante, nefiind necesara. Legarea cu sarma, daca se impune, trebuie facuta
pe ramurile nou lemnificate, deoarece dupa ingrosare acestea devin destul de rigide si exista
riscul de rupere. Reducerea dimensiunii frunzelor se poate realiza printr-o defoliere totala a
plantei in luna iunie. Tunderile anuale au ca rezultat, inafara de controlul asupra coroanei, si
reducerea distantei internodale.
Replantarea jugastrului este bine sa fie facuta, daca nu anual, cel putin o data la doi ani.
Chiar daca specia are o crestere lenta, radacinile se dezvolta relativ repede si tind sa
acapareze intreg spatiul din vas.
Inmultirea se poate face primavara, din seminte sadite dupa o perioada de 3 luni de
stratificare sau prin butasire, folosind butasi semilemnificati. Vara se poate efectua un
marcotaj aerian.
Boli si daunatori cea mai intalnita afectiune este ofilirea ramurilor, provocata de o
ciuperca ce ataca straturile de alburn. Pentru salvarea plantei se impune indepartarea
ramurilor afectate. Pana la vindecare, nu se vor efectua alte operatii iar fertilizarea va fi
redusa sau intrerupta. Dat fiind ca infectia are loc in tesuturile profunde ale plantei,
folosirea unui fungicid nu are efectul asteptat.
Cei mai frecventi daunatori sunt afidele, paduchii lanosi si plosnitele. Acestea din urma
gauresc nervurile frunzei ori petiolul, de unde sug seva. Pot provoca o cadere masiva a
frunzelor dar acest fapt nu pune in pericol viata plantei. Este de dorit sa prevenim in loc sa
combatem; de aceea, folosirea unui insecticid o data pe luna poate tine departe musafirii
nepoftiti.
Buxus sempervirens. cimisir sau merisor
Familia Buxacee
Descriere cimisirul este un arbust cu o silueta compacta, cu
frunze perene, mici si de un verde inchis. Poate ajunge la o
inaltime de max. 3 m. Textura scoartei, modul de ramificare si
dimensiunile mici ale frunzei fac ca aceasta specie sa fie din
ce in ce mai des folosita in bonsai. In plus, este si una dintre
plantele cu o crestere extrem de lenta. Un argument contra ar
fi mirosul neplacut pe care il emana si pe care, unele persoane
nu-l pot suporta.
Este o specie extrem de rezistenta si de toleranta. In bonsai
26

sunt foarte cautate varietatile cu frunza chiar mai mica decat B. sempervirens, cum ar fi B.
harlandii sau B. microphylla cu cel doua soiuri Compacta si Koreana.
Intretinere suporta bine orice locatie, de la umbra cea mai deasa pana la soarele direct.
Probabil ca singurul loc unde nu s-ar simti bine ar fi interiorul unui apartament. Clima tarii
noastre nu pune nici un fel de problema cimisirului. Rezista la ger la fel de bine ca si la
temperaturi caniculare. Dar ca bonsai, mediul sau rezumandu-se la vasul in care e plantat si
la locul ales de noi, am putea sa-i asiguram un minim de protectie. Udarea trebuie sa fie
moderata, lasand solul sa se usuce putin pana la urmatoarea repriza. Cimisirul nu suporta un
sol care musteste de apa. Fertilizarea se face o data la 3-4 saptamani in sezonul de crestere;
iarna, e bine sa fie intrerupta. Un ingrasamant lichid si echilibrat (de genul 10/10/10) ar fi
suficient. Substratul folosit pentru aceasta specie ar trebui sa fie un pic alcalin sau cel mult
neutru. Buxus-ul nu se simte bine in soluri acide, bogate in turba sau alte amestecuri
organice. Prefera solurile calcaroase dar bine drenate.
Formarea pentru realizarea unui bonsai din Buxus ar trebui sa ne orientam spre
achizitionarea unei plante de dimensiuni considerabile pe care sa o formam prin reductie.
Daca am vrea sa pornim de la un butas, data fiind cresterea extrem de lenta a speciei, am
avea de asteptat zeci de ani pentru a ajunge la un rezultat cat de cat satisfacator. Taierile de
formare se fac iarna tarziu sau primavara devreme, inainte de aparitia noilor lastari. Suporta
bine taieri drastice, putand fi pastrat doar trunchiul si eventual 2-3 ramuri reduse la o treime
din lungimea lor. Mugurii latenti de sub scoarta vor fi activati iar planta se va ramifica
bogat in sezonul de crestere. Legarea cu sarma se poate face oricand pe parcursul anului.
Trebuie avut grija insa, pentru ca lemnul de cimisir este foarte dens si rigid, la indoire
putand sa se rupa si ramuri de doar 5-6 mm grosime. Tunderea de mentinere a coroanei se
poate face pe tot parcursul sezonului de crestere prin eliminarea tuturor lastarilor moi, ce nu
se incadreaza in forma dorita. Defolierea nu este necesara in cazul acestei specii.
Replantarea este recomandata la fiecare 2 ani. Aceasta operatie se poate face atat primavara
cat si toamna.
Inmultirea cea mai indicata metoda ar fi marcotajul aerian. In lunile mai-iunie se poate
efectua. Primavara devreme se poate incerca inmultirea prin diviziune, iar toamna se pot
planta butasi lemnificati.
Boli si daunatori specia este foarte rezistenta la ciuperci si mucegaiuri. Uneori insa, mai
ales cand planta e amplasata in spatii cu o slaba circulatie a aerului, frunzele pot fi atacate
de rugina. Ca daunatori, mai des intalniti sunt paianjenul rosu, musca neagra si o serie de
nematozi. Avand in vedere densitatea frunzisului, daunatorii sunt observati, de obicei, cand
planta este deja infestata. De aceea se recomanda pulverizari regulate cu un insecticid cu
spectru larg. Cei mai frecventi daunatori sunt afidele, paduchii lanosi si plosnitele. Acestea
din urma gauresc nervurile frunzei ori petiolul, de unde sug seva. Pot provoca o cadere
masiva a frunzelor dar acest fapt nu pune in pericol viata plantei. Este de dorit sa prevenim
in loc sa combatem; de aceea, folosirea unui insecticid o data pe luna poate tine departe
musafirii nepoftiti.

Carmona microphylla Ehretia buxifolia Fukien tea

Informatii generale: Bonsai de interior. Arbore cu flori albe si fructe
verzi ce se innegresc treptat. Familia Boraginacee. Originara din S-E
Asiei. Frunze ovale, cu mici perisori pe ele, trunchi maroniu si fisurat.
Din frunzele si florile acestuia se face ceai.
27

Inmultirea: -prin seminte: Daca doriti sa va apara fructe, va trebuie doi bonsai si cu
ajutorul unei flori, il veti poleniza manual pe celalalt. Florile apar tot timpul anului atata
vreme cat exista conditiile necesare.
-prin marcotaj aerian: la mijlocul primaverii. Folositi un amestec drenant.
-prin butasi: in primavara, plantati intr-un amestec de 2/3 turba si 1/3 pietris dupa ce i-ati
dat cu hormoni de inradacinare. Plasati-i la lumina si caldura.
Lumina: Preferabil in lumina directa. Poate creste si in lumina indirecta, insa exista riscul
ingalbenirii frunzelor. Vara poate fi tinuta afara.
Temperaturi: intre 20-30C.
Curenti de aer: Evitati locurile unde bate vantul incontinuu.
Udarea: Necesita multa apa, asteptati sa se usuce suprafata solului inainte de a-l uda. Se
recomanda sa-i puneti o tavita cu apa si cu pietris sub el (astfel incat ghiveciul sa nu atinga
apa) pentru a-i oferi o umiditate ridicata.
Fertilizarea: O data la doua saptamani cu un ingrasamant echilibrat.
Tunderea: Tot timpul. Dupa ce noile ramuri verzi au facut 6-7 frunzulite, tundeti-le lasand
doar 2. Tunderea ramurilor groase se face la sfarsitul lui februarie.
Legarea: Legarea este foarte dificila din cauza ramurilor subtiri si dese, singura metoda
viabila este tourniquet. Daca exista ramuri groase, se pot lega normal.
Schimbarea pamantului: Reactioneaza bine la schimbarea pamantului. Se recomanda un
sol de 60% turba, 20% pietris si 20% tuf vulcanic.
Boli si daunatori: Paianjeni rosii, paduchi,afide. Aveti mereu pregatit un insecticid.
Vasul: Tente de albastru, verde, bej se potrivesc foarte bine.

Crataegus sp. paducel sau gherghin

Familia Rosaceae
Descriere arbore cu frunze cazatoare, ce poate
atinge in natura maxim 10-12 m inaltime. Scoarta
este neteda la plantele mai tinere. La cele de peste
20-30 ani aceasta isi schimba aspectul, aparand
incretituri si crapaturi ce-i confera un caracter de
batranete. Ramurile, in special cele tinere, au
ghimpi. Frunzele sunt trilobate, de un verde inchis
iar culorile toamnei nu sunt deosebite. Primavara
apar flori mici, albe, in ciorchini care mai tarziu vor
purta fructele de culoare rosie, numite gherghine. In
functie de varietate, florile pot avea culori diferite, fiind cunoscute mai multe nuante de roz.
Planta are o dezvoltare verticala in primii ani. Dupa o anumita varsta, coroana se dezvolta
mai mult in circumferinta, capatand aspectul unei umbrele. Desi in general are o crestere
destul de lenta, dezvolta ramificatii fine relativ repede, fapt ce-l face un bun candidat pentru
bonsai.
Intretinere prefera soarele direct, tot timpul zilei. Ca bonsai insa, ar trebui protejat in
lunile toride de vara si plasat intr-un loc cu lumina indirecta. Specia rezista climei din tara
noastra, iernile nepunandu-i probleme. O protectie ar trebui asigurata mai degraba vara,
cand termometrele urca peste masura. Udarea se va face din abundenta, nepermitand solului
sa se usuce complet intre doua udari succesive. Apreciaza si pulverizarile la nivelul
coroanei, dar nu cand este in floare. Mai indicata ar fi o tavita de umidificare. Fertilizarea se
face de primavara pana toamna, cu pauza in mijlocul verii, folosind un ingrasamant bonsai
ori unul pentru plante obisnuite dozat la jumatate. Aplicarea acestuia o data la 4-6
28

saptamani este suficienta pentru o planta deja formata. Daca exemplarul este inca in lucru,
fertilizarea se va face o data la 2 saptamani.
Este indicat ca la plantele tinere sa reducem numarul florilor sau al fructelor pentru ca
acestea consuma o mare parte din energie.
Replantarea trebuie facuta anual la plantele tinere sau la 2-3 ani in cazul celor deja formate.
Se va efectua primavara devreme, inainte de deschiderea mugurilor. Tunderea radacinilor
trebuie facuta cu precautie, avand grija ca de fiecare data sa lasam suficiente ramificatii
active.
Formarea taierile de formare se fac primavara, inainte de deschiderea mugurilor, ramurile
putand fi scurtate pana la nivelul a 2-3 muguri (care sa ramana pe ramura). Desi, per
general, planta are o crestere lenta, ramificatiile fine apar si se dezvolta destul de repede,
motiv pentru care tunderile corectoare se impun si se pot efectua pe tot parcursul sezonului.
Cu ocazia taierilor de primavara, se poate face si legarea cu sarma, structura plantei fiind
mai vizibila acum iar operatia mai usoara. In luna iunie se poate executa defolierea; si de
aceasta data putem apela la sarma. Planta raspunde destul de bine la desfrunzire, dar pentru
obtinerea unor frunze de dimensiuni mici, operatia trebuie repetata mai multi ani la rand.
Exemplarele de dimensiuni considerabile suporta tehnicile de imbatranire artificiala (jin,
shari, sabamiki), putandu-se obtine un bonsai cu aspect dramatic.
Inmultirea se poate face si din seminte, desi germineaza extrem de greu (pana la 3 ani) iar
planta obtinuta nu va inflori decat peste 20-25 de ani. Butasirea si marcotajul raman
metodele cele mai adecvate. Butasi semilemnificati se pot lua vara de pe planta mama si se
pun la inradacinat in pat de turba si perlit sau nisip grosier (2-3 mm) sub clopot de sticla.
Marcotajul se va face primavara. Pentru obtinerea de soiuri deosebite (C. laevigata, C.
lavallei, C. cuneata), se apeleaza la altoire pe port-altoi comun, direct pe trunchi sau la varf
de ramura.
Boli si daunatori dintre ciuperci, cele mai frecvente sunt fainarea, rugina, ori cele ce
provoaca putrezirea radacinii. Se recomanda stropirea preventiva. Afidele, paianjenii rosii si
omizile, sunt daunatorii ce pot ataca planta. Un insecticid cu spectru larg, o data pe luna
rezolva, de cele mai multe ori, problema.

Ficus retusa Ficus banyan - Ficus

Informatii generale: Bonsai de interior. Familia Moraceelor.
Originar din zonele tropicale si subtropicale. Frunzele sunt
verzi si ovale, cu un mic varf la capat. Scoarta este grimaronie cu puncte albe. Are peste 600 de varietati.
Inmultirea: -prin seminte: plantati in iulie, dupa ce au fost
stratificate.
-prin butasi: in primavara (iulie-august), plantati intr-un
amestec de 1/3 turba si 2/3 nisip dupa ce i-ati dat cu
29

hormoni de inradacinare. Plasati-i la lumina si caldura. Lasati doar doua-patru frunze pe

ramura.
-marcotaj aerian: pe la mijlocul primaverii.
Lumina: Preferabil in lumina directa. Poate creste si in lumina indirecta, insa exista riscul
ingalbenirii frunzelor. Vara poate fi tinuta afara.
Temperaturi: intre 15-30C.
Curenti de aer: Atentie la curentii de aer.
Udarea: Moderata, asteptati sa se usuce suprafata solului inainte de a uda. Nu lasati sa
balteasca apa!
Fertilizarea: O data la doua saptamani cu un ingrasamant echilibrat.
Tunderea: Tot timpul anului. Lasati sa creasca patru frunze si apoi taiati-le pana la doua.
Legarea: Doar prin metoda tourniquet. In cazul ramurilor mai groase, se poate lega normal.
Schimbarea pamantului: Compozitia trebuie sa fie 50% turba, 30% pietris si 20% tuf
vulcanic.
Boli si daunatori: Nu are. Se pot intalni paianjenul rosu si paduchii.
Vasul: Un vas dreptunghiular, sau rotund, putin adanc, bleu sau brun, cu sau fara decoratii.

Juniperus procumbens nana Ienupar japonez de gradina pitic.

Familia Cupressaceae
Descriere este un conifer cu o crestere orizontala, in natura acoperind solul ca un covor
verde. Scoarta are o culoare roscata iar straturile
superioare se exfoliaza in fasii transversale. Frunzele
mature sunt aciculare, de un verde aprins, iar cele
tinere au un aspect solzos. Pe planta exista in acelasi
timp frunze de ambele tipuri. Este o specie foarte
intalnita si apreciata in bonsai, avand un potential
deosebit si putandu-se aborda cu ea majoritatea
stilurilor.
Intretinere ca la toate speciile de ienupar, lumina
joaca rolul principal in dezvoltarea plantei. Pentru a
avea un foliaj compact si sanatos, planta va fi postata
intr-un loc cu soare direct pe toata perioada zilei.
Ienuparul suporta orice temperatura, de la cele caniculare, pana la cele mai aspre geruri.
Totusi, plantele tinere sau cele plantate in vase mici, vor avea nevoie de protectie impotriva
inghetului la nivelul radacinilor. Udarea trebuie facuta in momentul in care solul este deja
uscat in stratul superior (pe o adancime de 1-2 cm, in functie si de adancimea totala a
vasului). De primavara pana toamna, ienuparul va fi pulverizat zilnic la nivelul frunzelor.
Acest aport de apa este la fel de important pentru planta ca si udarea facuta la nivelul
solului. Fertilizarea se recomanda a fi facuta de primavara devreme pana toamna tarziu, cu
o intrerupere in lunile fierbinti de vara (iulie-august). Se va folosi un ingrasamant organic
de preferabil, dar se poate utiliza si unul lichid, echilibrat, special pentru bonsai.
Replantarea in cazul ienuperilor se va face din doi in doi ani la plantele tinere, iar la cele
deja formate si care au ajuns la o anumita varsta (peste 12-15 ani), se va face la 3-4 ani, in
functie si de volumul de substrat in care sunt plantate. Compactarea radacinii la aceasta
specie se face gradat, pe parcursul mai multor ani, la fiecare replantare inlaturandu-se
maxim 1/3 din masa radiculara.
30

Formare in cazul ienuparului, taierile de formare trebuie facute cu atentie, deoarece o

ramura scurtata si pe care nu a mai ramas nici o alta ramificatie se poate usca, planta
incetant furnizarea energiei in aceasta. Dupa inlaturarea tuturor ramurilor nedorite, se
procedeaza la legarea cu sarma. Ienuparul este una dintre speciile ce necesita cel putin o
legare totala pentru a i se stabili forma dorita. De obicei, aceasta operatie se face toamna
tarziu. Daca este nevoie de legari de corectare in timpul sezonului de crestere, sarma va
trebui urmarita, pentru a nu se incastra in scoarta. Este indicata folosirea rafiei la legarea
ienuparului, in special cand avem de indoit ramuri de grosimi considerabile. Rolul principal
al acesteia nu este protejarea scoartei de urmele sarmei, cum gresit se crede de catre unii, ci
formarea unui bandaj elastic care sa impiedice ruperea ramurii in timpul unei indoiri mai
drastice.
Defolierea la ienupar este cu totul diferita de tehnica aplicata speciilor cu frunze cazatoare.
In primul rand, nu este niciodata totala (ar duce la moartea plantei). Varfurile ramificatiilor
infrunzite (acele terminatii solzoase) se ciupesc sau se smulg cu mana. Nu se foloseste
foarfecele ori vreun alt instrument, deoarece locul taieturii se usuca si raman urme
inestetice. Se apuca varful intre degetul mare si aratator si rasucind si tragand simultan, este
indepartat. Nu se elimina niciodata toate terminatiile de pe o ramificatie pentru ca planta nu
ar mai pompa energie in ea, aceasta uscandu-se in cele din urma. Este o activitate mare
consumatoare de timp, dar este singura eficienta in obtinerea acelor pernite compacte atat
de dorite in bonsaii realizati din ienupar. Practic, aceasta defoliere stimuleaza ramificarea
bratelor foliare existente, concomitent cu aparitia de noi muguri din interiorul ramificatiilor.
Activitatea nu se face la o data anume ci se desfasoara pe tot parcursul sezonului de crestere
al plantei.
Ienuperii sunt candidatii permanenti ai tehnicilor jin si shari. Pentru ca in natura
cvasitotalitatea exemplarelor batrane prezinta portiuni de lemn mort, si in bonsai se aplica
aceste tehnici de imbatranire falsa ce confera personalitate exemplarului.
Inmultirea obtinerea de noi plante din seminte este o utopie in cazul ienuparului.
Singurele metode viabile sunt butasirea si marcotajul (de regula, aerian). Butasii se iau de
pe planta mama in luna august. Nu se taie ci se rup astfel ca o fasie de coaja sa se desprinda
odata cu butasul. Se trateaza cu hormoni si se planteaza in pat de turba si nisip in proportie
de aprox. 30%/70%, sub clopot de sticla. Inradacinarea dureaza mult, iar rata de succes nu
este deosebita. Marcotajul la conifere este un pic diferit. In acest caz, nu se taie un inel din
coaja ramurii ca la speciile cu frunze cazatoare. In locul ales, scoarta este batuta de jur
imprejur pentru a fi zdrobita si pentru a se desprinde partial. Unii recomanda si aplicarea
unui inel de sarma care va fi strans sub zona ranita. Aceasta se trateaza cu hormoni si se
infasoara cu muschi sphagnum ud care va fi la randul sau infasurat intr-o folie de plastic ce
se leaga la ambele capete. Si in acest caz inradacinarea dureaza mult, uneori chiar si peste
un an.
Boli si daunatori bolile provocate de ciuperci sau virusi nu sunt foarte prezente la ienupar.
Dintre daunatori, cei mai frecventi sunt paianjenii rosii si paduchii testosi. Paianjenii apar in
special daca nu se respecta programul de pulverizare a plantei. Folosirea insecticidului o
data pe luna in sezonul de crestere, este regula care ne poate scapa de multe neplaceri

Larix sp. Larice sau Zada

Familia - Pinaceae
31

Descriere Zada face parte din micul grup al coniferelor cu

frunze cazatoare. Este un arbore cu un trunchi puternic, ramuri
bine delimitate si un frunzis delicat de un verde crud. Toamna
frunzele aciculare incep sa se ingalbeneasca, oferindu-ne un
spectacol cromatic deosebit. In bonsai specia este foarte
apreciata atat pentru aspect, cat si pentru potentialul sau. Pot fi
abordate majoritatea stilurilor, suporta foarte bine tehnicile de
imbatranire artificiala.
Intretinere zada are nevoie de multa lumina. In zone umbrite
foliajul are tendinta de a se rasfira iar conturul plantei este greu
de controlat sau se pierde. Fiind o specie de clima
rece/temperata, zilele caniculare nu sunt suportate usor.
Maximele ar trebui situate sub 25C pentru obtinerea si mentinerea unei coroane compacte,
formata din ace mici si sanatoase. Si udarea pune unele pobleme deoarece specia nu suporta
nici uscaciunea, dar nici statul cu picioarele in apa. Trebuie urmarit ca solul sa aiba in
permanenta o umiditate cat mai constanta, dar nu prea accentuata pentru a nu permite
frunzelor sa se mareasca. O planta care este inca in formare, va fi fertilizata de 2 ori pe luna
de primavara pana toamna, dar cu o pauza de 1-2 luni in vara. Plantele mature vor fi hranite
mai putin, scopul fiind tot acela de a mentine frunzele mici. Substratul poate fi orice
amestec bonsai, singura conditie fiind sa aiba un drenaj foarte bun.
Formarea taierile de formare se pot face atat toamna, dupa caderea frunzelor, cat si
primavara devreme, inainte de aparitia noilor muguri. Pe ramurile scurtate vor trebui lasati
2-3 muguri, pentru ca acestea sa nu se usuce. Tunderea noilor lastari se poate face pe tot
parcursul sezonului de crestere. Este indicat ca legarea cu sarma sa se faca in timpul
dezvoltarii plantei, de primavara-tarziu pana in toamna. S-a observat ca o legare facuta
inainte de deschiderea mugurilor, poate duce la distrugerea stratului de cambium si
pierderea ramurii respective sau a plantei (la o legare totala).
Replantarea zadei ar trebui facuta anual sau cel mult o data la 2 ani daca planta este in
formare. Cele mai in varsta pot fi replantate la 2-3 ani. Aceasta operatie se va face
primavara, inainte de aparitia frunzelor.
Inmultirea este oarecum greoaie. Se pot lua butasi din anul respectiv la sfarsitul verii si se
pot pune la inradacinat, dar trebuie folositi hormoni iar durata formarii noilor radacini este
foarte lunga. Se poate incerca si prin insamantare, dar si semintele germineaza foarte greu.
Cea mai comoda modalitate de a obtine o planta pentru a o transforma in bonsai, ar fi
culegerea acesteia din natura.
Boli si daunatori cele mai frecvente boli sunt cele provocate de ciuperci (rugina, ofilirea)
si cancerul tesutului lemnos. Dintre daunatori, amintim: afidele, paduchii, unele omizi si
larvele unor gandaci. Se recomanda folosirea regulata a fungicidelor si insecticidelor in
scop profilactic.

Ligustrum sinense Privet Lemn cainesc

32

Informatii generale: Bonsai de interior sau de exterior. Familia Oleaceelor. Originar din
Asia de est, acest gen contine peste 50 de specii. Arbust cu
ramuri flexibile, frunze opuse si ovale. Florile sunt aranjate in
grupuri.
Inmultirea: -prin seminte: Daca doriti sa va apara fructe, va
trebuie doi bonsai si cu ajutorul unei flori, il veti poleniza
manual pe celalalt. Florile apar foarte rar. Evitati fermentarea
fructului. Folositi un sol drenant.
-prin marcotaj aerian: la mijlocul primaverii. Folositi un
amestec drenant.
-prin butasi: in primavara, plantati intr-un amestec de 1/3 turba
si 2/3 nisip dupa ce i-ati dat cu hormoni de inradacinare.
Plasati-i la lumina si caldura.
Lumina: Preferabil in lumina directa. Poate creste si in lumina
indirecta, insa exista riscul ingalbenirii frunzelor. Vara poate fi
tinuta afara, insa trebuie evitata lumina directa.
Temperaturi: intre -10-25C. Se recomanda iernarea acestuia deoarece va creste mult mai
viguros.
Curenti de aer: Evitati locurile unde bate vantul incontinuu si sunt schimbari bruste de
temperatura.
Udarea: Asteptati sa se usuce suprafata solului inainte de a-l uda. Mariti frecventa de udare
in vara, si micsorati-o in iarna.
Fertilizarea: O data la doua saptamani cu un ingrasamant echilibrat.
Tunderea: La sfarsitul lui februarie puteti taia ramurile mai grosute. Restul se pot taia in
perioada vegetativa.
Legarea: Lasati firele cam 3 luni pe arbore inainte de a le schimba.
Schimbarea pamantului: Compozitia trebuie sa fie 70% turba, 20% pietris si 10% tuf
vulcanic. Evitati solurile foarte acide.
Boli si daunatori: Nu are. Se poate intalni paianjenul rosu.
Vasul: Un vas dreptunghiular, sau rotund, putin adanc, bleu sau verde.

Podocarpus macrophyllus Chinese yew Pinul budistilor

33

Informatii generale: Bonsai de interior. Familia Podocarpaceelor.

Originar din zonele tropicale si subtropicale. Frunzele sunt
asemanatoare cu cele ale Taxus-ului. Este singurul conifer ce poate
fi crescut in interior. Are peste 100 de varietati.
Inmultirea: -prin seminte: plantati in iulie, dupa ce au fost
stratificate.
-prin butasi: in primavara, plantati intr-un amestec de 1/3 turba si
2/3 nisip dupa ce i-ati dat cu hormoni de inradacinare. Plasati-i la
lumina si caldura.
Lumina: Preferabil in lumina directa. Poate creste si in lumina
indirecta, insa exista riscul ingalbenirii frunzelor. Vara poate fi
tinuta afara.
Temperaturi: intre 15-30C.
Curenti de aer: Atentie la curentii de aer.
Udarea: Moderata, asteptati sa se usuce suprafata solului inainte de a uda. Nu lasati sa
balteasca apa!
Fertilizarea: O data la doua saptamani cu un ingrasamant echilibrat.
Tunderea: Tot timpul anului. Lasati sa creasca patru frunze si apoi ciupiti-le pana la doua.
Legarea: Doar prin metoda tourniquet. In cazul ramurilor mai groase, se poate lega normal.
Schimbarea pamantului: Compozitia trebuie sa fie 25% turba, 40% pietris si 35% tuf
vulcanic.
Boli si daunatori: Nu are. Se pot intalni paianjenul rosu si paduchii.
Vasul: Un vas dreptunghiular, sau rotund, putin adanc, bleu sau brun, cu sau fara decoratii.

Portulacaria afra Portulacaria fruticosa Jade tree

Informatii generale: Bonsai de interior. Familia Portulaceelor. Originar din Africa. Arbust
cu ramuri flexibile, frunze opuse si ovale. Trunchiul este gri si inelat. A nu
se confunda cu Crassula ce are frunzele mult mai mari.
Inmultirea: -prin butasi: in primavara, plantati intr-un amestec de 1/3
turba si 2/3 nisip dupa ce i-ati dat cu hormoni de inradacinare. Plasati-i la
lumina si caldura.
Lumina: Preferabil in lumina directa. Poate creste si in lumina indirecta,
insa exista riscul ingalbenirii frunzelor. Vara poate fi tinuta afara.
Temperaturi: intre 20-30C.
Curenti de aer: Evitati locurile unde bate vantul incontinuu si sunt
schimbari bruste de temperatura.
Udarea: Asteptati sa se usuce suprafata solului inainte de a-l uda.
Deoarece este o planta suculenta, lasati solul sa se usuce complet inainte de a-l uda.
Fertilizarea: O data la doua saptamani cu un ingrasamant echilibrat.
Tunderea: Tot timpul anului. Lasati sa creasca patru frunze si apoi taiati-le pana la doua.
Legarea: Doar prin metoda tourniquet.
Schimbarea pamantului: Compozitia trebuie sa fie 25% turba, 40% pietris si 35% tuf
vulcanic.
Boli si daunatori: Nu are. Se pot intalni paianjenul rosu si paduchii.
Vasul: Un vas dreptunghiular, sau rotund, putin adanc, bleu sau brun.

34

Sageretia theezans Chinese bird plum

Informatii generale: Bonsai de interior. Familia Rhamneelor. Numele vine de la
agricultorul francez Sageret, dupa care a fost denumita de chinezi. Provine din Asia
centrala., din regiunile calde ale Americii de
Nord. Frunzele sunt subtiri, ovale, usor serate iar
scoarta este fina si se exfoliaza.
Inmultirea: -prin seminte: Daca doriti sa va
apara fructe, va trebuie doi bonsai si cu ajutorul
unei flori, il veti poleniza manual pe celalalt.
Florile apar foarte rar.
-prin marcotaj aerian: la mijlocul primaverii.
Folositi un amestec drenant.
-prin butasi: in primavara, plantati intr-un
amestec de 1/3 turba si 2/3 nisip dupa ce i-ati dat cu hormoni de inradacinare. Plasati-i la
lumina si caldura.
Lumina: Preferabil in lumina directa. Poate creste si in lumina indirecta, insa exista riscul
ingalbenirii frunzelor. Vara poate fi tinuta afara, insa trebuie evitata lumina directa.
Temperaturi: intre 15-25C.
Curenti de aer: Evitati locurile unde bate vantul incontinuu, nu-I suporta.
Udarea: Necesita multa apa, asteptati sa se usuce suprafata solului inainte de a-l uda. Se
recomanda sa-i puneti o tavita cu apa si cu pietris sub el (astfel incat ghiveciul sa nu atinga
apa) pentru a-i oferi o umiditate ridicata. Evitati cu orice pret uscarea acesteia, frunzele se
vor usca si vor cadea, sansele de a-l recupera fiind foarte mici.
Fertilizarea: O data la doua saptamani cu un ingrasamant echilibrat, pentru a promova
inflorirea, folositi unul bogat in potasiu (K).
Tunderea: Tot timpul. Dupa ce noile ramuri verzi au facut 6-7 frunzulite, tundeti-le lasand
doar 2. Tunderea ramurilor groase se face la sfarsitul lui februarie. Daca doriti sa
infloreasca, nu o tundeti deoarece veti elimina si mugurii florali.
Legarea: Legarea este foarte dificila din cauza ramurilor subtiri si dese, singura metoda
viabila este tourniquet. Daca exista ramuri groase, se pot lega normal. Aveti grija deoarece
au tendinta sa se crape.
Schimbarea pamantului: Se recomanda un sol foarte drenant de 33% turba, 33% pietris si
33% tuf vulcanic.
Boli si daunatori: Paianjeni rosii, paduchi,afide, chloroza.
Vasul: Adancime moderata, de obicei maro si fara email.

Serissa foetida Tree of a thousand stars - Copacul celor 1000 de stele

Informatii generale: Bonsai de interior. Familia Rubiaceelor.
Originara din India, China si Japonia. Frunze subtiri si ovale, scoarta
galben-maronie, fisurata. In momentul tunderii, degaja un miros
fetid (carne putrezita) de aici se numeste foetida. Infloreste in mod
regulat.
Inmultirea: -prin seminte: Daca doriti sa va apara fructe, va trebuie
doi bonsai si cu ajutorul unei flori, il veti poleniza manual pe
celalalt. Florile apar tot timpul anului atata vreme cat exista
conditiile necesare.
-prin marcotaj aerian: la mijlocul primaverii. Folositi un amestec
drenant.
-prin butasi: in primavara, plantati intr-un amestec de 2/3 turba si 1/3
35

pietris dupa ce i-ati dat cu hormoni de inradacinare. Plasati-i la lumina si caldura.

Lumina: Preferabil in lumina directa. Poate creste si in lumina indirecta, insa exista riscul
ingalbenirii frunzelor. Vara poate fi tinuta afara, insa trebuie evitata lumina directa.
Temperaturi: intre 20-30C.
Curenti de aer: Evitati locurile unde bate vantul incontinuu.
Udarea: Necesita multa apa, asteptati sa se usuce suprafata solului inainte de a-l uda. Se
recomanda sa-i puneti o tavita cu
apa si cu pietris sub el (astfel incat ghiveciul sa nu atinga apa) pentru a-i oferi o umiditate
ridicata.
Fertilizarea: O data la doua saptamani cu un ingrasamant echilibrat, pentru a promova
inflorirea, folositi unul bogat in
potasiu (K).
Tunderea: Tot timpul. Dupa ce noile ramuri verzi au facut 6-7 frunzulite, tundeti-le lasand
doar 2. Tunderea ramurilor groase
se face la sfarsitul lui februarie. Daca doriti sa infloreasca, nu o tundeti deoarece veti
elimina si mugurii florali.
Legarea: Legarea este foarte dificila din cauza ramurilor subtiri si dese, singura metoda
viabila este tourniquet. Daca exista ramuri groase, se pot lega normal.
Schimbarea pamantului: Se recomanda un sol de 33% turba, 33% pietris si 33% tuf
vulcanic.
Boli si daunatori: Paianjeni rosii, paduchi,afide.
Vasul: Poate fi si mai plat. Culori de albastru, maro se potrivesc foarte bine. Se pot folosi si
vase decorate atata vreme cat se incadreaza in stilul acesteia.

Tilia sp. Tei

Familia Tilaceae
Descriere este un arbore cu frunze cazatoare, ce poate ajunge pana la 15-20 m in natura.
Scoarta este de culoare gri-cenusiu, neteda la plantele mai tinere, dar cu timpul apar
crapaturi, pe exemplarele batrane devenind din
ce in ce mai incretita. Frunzele rotunde,
amintesc oarecum de forma unei inimi si au
zimti fini pe margini. Florile mici si de culoare
galbena, apar in luna mai si sunt extrem de
parfumate. Fructele sunt sferice, mici si dure.
Teiul este destul de prezent in bonsai, cele mai
cautate specii fiind Tilia cordata sau Tilia
japonica, pentru dimensiunile mici ale
frunzelor.
Intretinere apreciaza foarte mult lumina,
locatia cea mai indicata fiind in soare direct
sau partial umbrit. Temperaturile din tara
noastra nu pun probleme, fiind vorba de o
specie autohtona. Totusi, iarna cand termometrul coboara sub -12C pentru mai mult timp,
este bine sa i se asigure protectie. Udarea se face respectand regula generala pentru bonsai:
substratul sa aiba timp sa se usuce in straturile superioare inainte de udarea urmatoare, dar
sa nu fie niciodata total uscat. Fertilizarea este recomandata o data la doua-trei saptamani,
in tot sezonul de crestere.
36

Replantarea trebuie facuta din doi in doi ani la plantele tinere, cele mai in varsta (peste 2025 ani) putand fi replantate la intervale de 3-4 ani. Cu aceasta ocazie, radacinile vor fi
scurtate cu maxim 1/3 din lungimea lor.
Formare taierile masive se fac cel mai bine in lunile februarie-martie, inainte de
deschiderea mugurilor. Teiul are o mare capacitate de vindecare, dezvoltand un tesut calos
de mari dimensiuni si foarte rapid. De aceea, se recomanda ca taieturile sa fie un pic mai
adanci ca de obicei, pentru a nu ramane urme inestetice. Tunderile corectoare se pot face pe
parcursul intregului sezon de dezvoltare a plantei prin ciupirea noilor lastari. Deasemeni,
specia are tendinta de a dezvolta noi lastari direct din radacini sau de la baza trunchiului,
care trebuie inlaturati din motive estetice. Legarea cu sarma se poate face cu ocazia taierilor
de primavara sau a defolierii in lunile mai-iunie. Ramurile trebuie protejate deoarece
scoarta este sensibila si pot ramane semne foarte usor.
Inmultirea din seminte, daca acestea sunt semanate toamna direct in pamant, sau
primavara dupa ce au trecut printr-o perioada de stratificare. Butasirea se face la sfarsitul
verii sau toamna, folosind butasi lemnificati. Marcotajul se poate executa la inceputul verii
(mai-iunie).
Boli si daunatori rugina poate fi prezenta, putrezirea radacinilor, deasemeni. Insa,
problema cea mai frecventa la tei nu este provocata de ciuperci sau virusi ci se datoreaza
esentei lemnului de tei. Acesta este un lemn moale si dens, fiind predispus putrezirii daca
taierile pe trunchi sau ramuri de grosimi considerabile nu sunt sigilate.
Dintre daunatori, cei mai prezenti sunt paduchii, paianjenii rosii si omizile.

Ulmus parvifolia Chinese elm Ulm chinezesc

Informatii generale: Specie cu crestere rapida, cu foliaj caduc sau mereu verde in functie
de unde este pozitionat. Recomandat incepatorilor. Face
partedin familia Ulmaceelor. Are frunze alternate, ovale
si dublu serate, iar scoarta este gri si neteda. Originar din
centrul Chinei. Ramificatie bogata. Inflorirea este
tardiva (septembrie) si poate rezulta in mici seminte.
Inmultirea: -prin seminte: primavara dupa o stratificare
de trei saptamani a semintelor
-prin marcotaj aerian: in iunie.
Inradacineaza relativ usor. Folositi un amestec drenant.
-prin butasi: la sfarsitul primaverii, plantati
intr-un amestec de 2/3 turba si 1/3 pietris dupa ce i-ati dat cu hormoni de inradacinare.
Plasati-i la lumina si caldura.
Lumina: Preferabil in lumina directa. Poate creste si in lumina indirecta, insa exista riscul
ingalbenirii frunzelor.
Temperaturi: daca este tinut ca bonsai de exterior, temperaturile suportate sunt intre -10C
si 30C, daca sta in interior, intre 15C si maxim 28C. Daca se ierneaza se recomanda a fi
protejat cu ajutorul paielor. Se recomanda iernarea anuala deoarece
va creste mult mai viguros.
Curenti de aer: Evitati locurile unde bate vantul incontinuu.
Udarea: Necesita multa apa, daca este lasat sa se usuce, isi va pierde frunzele.
Fertilizarea: Pentru a pastra frunzele mici, nu se va fertiliza decat la sfarsitul primaverii si
37

la inceputul toamnei.
Tunderea: La sfarsitul lui februarie puteti taia ramurile foarte scurt. Taiati deasupra unui
nod pentru a favoriza ramificarea. Lucrarile de intretinere se pot face pe perioada
vegetativa. Defolierea nu este necesara.
Legarea: Legarea este foarte dificila din cauza ramurilor subtiri si dese, singura metoda
viabila este tourniquet. Daca exista ramuri groase, se pot lega normal.
Schimbarea pamantului: Reactioneaza bine la schimbarea pamantului. Se recomanda un
sol de 50% turba, 30% pietris si
20% tuf vulcanic.
Boli si daunatori: Gandaci si viermi de scoarta, paianjeni rosii, paduchi. Foarte rar
intalniti.
Vasul: alegeti un vas mai profund pentru a stimula dezvoltarea sanatoasa a radacinilor.
Tentele de albastru, verde, bej se potrivesc foarte bine.

Solul pentru bonsai

Compozitia solului in care se afla bonsaiul este unul dintre factorii cei mai
importanti in supravietuirea acestuia. Copacelul absoarbe toate nutrientele de care are
nevoie din pamant, de aceea trebuie sa ne asiguram ca ii oferim cele mai bune conditii sa
reuseasca acest lucru.
Ce inseamna un sol bun?
Un pamant de buna calitate trebuie sa aiba trei
caracteristici: drenaj, retentie buna a apei si a elementelor
nutritive si aerare suficienta.
Drenajul: paradoxal, nu uscarea radacinilor este inamicul
dumneavoastra, ci putrezirea lor. Asadar, este foarte
important ca pamantul sa aiba un drenaj bun. Apa turnata
trebuie sa se scurga prin gaurile de evacuare in urmatoarele 30 de secunde si sa dispara de
la suprafata in maxim 10 secunde de la incetarea udarii. Daca acest lucru nu se petrece,
inseamna ca amestecul nu este suficient de drenant si exista riscul ca radacinile sa
putrezeasca eventual. Componentele ce asigura un drenaj bun sunt pietrisul, tuful vulcanic,
perlitul, akadama, vermiculite sau ceramica expandata. Diametrul acestora ar trebui sa fie
intre 2mm si 4mm. Deasemenea, mai puteti folosi caramizi pe care le spargeti in bucati,
desi este de preferat sa cumparati produsele de dinainte.
Retentia apei si a elementelor nutritive: pe langa drenajul bun, este important ca pamantul
sa retina suficienta apa cat sa-i ajunga intre doua udari. In mod ideal, aceasta ar trebui sa se
petreaca o data pe zi, insa vara probabil ca va trebui sa udati mai des, si iarna mai rar.
Componentele ce asigura retentia apei si a elementelor sunt turba, granulatul de turba,
mranita, acele de conifere si scoarta de pini. In general, veti folosi doar turba, insa puteti
incorpora si scoarta de pini cu succes. Mranita este mai rar folosita. Daca doriti sa folositi
frunze/ace moarte, incercati sa cautati frunze de carpen sau de fag si ace de pin deoarece
acestea se descompun cel mai greu. Diametrul particulelor trebuie sa se incadreze intre
2mm si 5mm. Puteti gasi un articol despre cum sa va faceti granulatul de turba in sectiunea
Articole.
Aerarea: radacinile au nevoie de oxigen ca sa functioneze corect. In lipsa acestuia,
bacteriile anaerobe se vor dezvolta si radacinile pot putrezi. Aerarea este oferita de catre
drenaj, asadar, cu cat amestecul este mai drenant, cu cat va patrunde mai mult oxigen in
acesta.
Cumparam pamant gata facut sau ni-l preparam singuri?
Totul depinde de cati bonsai aveti. Daca aveti unul, doi, trei bonsai, atunci nu merita
sa va chinuiti sa va faceti propriul amestec. Insa daca aveti o colectie numeroasa sau doriti
38

sa va implicati cu adevarat in aceasta arta puteti sa vi-l preparati singuri. Pamant de bonsai
gata facut cat si restul materialelor se pot gasi la Romstal Gardens si
se prezinta sub forma unor saci de 5, 10, respectiv 50 litri.
Cum se pregatesc materialele?
In primul rand asigurati-va ca materialele organice
(turba,mranita,etc) si cele anorganice (pietris,tuf vulcanic, akadama)
sunt umede. Daca sunt uscate se vor transforma in praf, si daca sunt
ude se vor lipi intre ele. Cu ajutorul unei site, veti cerne fiecare
dintre materiale separat, eliminand in primul si in primul rand praful.
Acesta este foarte periculos deoarece daca este lasat in amestec, va
ajunge la baza vasului unde se va compacta si va impiedica
scurgerea lina a apei. Apoi, veti elimina particulele mai mari de 5, respectiv 4mm.
Cum se prepara?
Cantitatile din fiecare material depind de specia copacului, anotimp si conditiile
oferite. De aceea, nu exista un amestec universal valabil pentru toti bonsaii. Fiecare
crescator de bonsai are propriul amestec ce se adapteaza conditiilor sale. Pentru inceput,
veti incepe cu o compozitie standard si o veti adapta pe parcursul anilor.
Foioase
Amestecul trebuie sa fie in jur de 60% organic si 40% anorganic. O alternativa pentru
plantutele tinere sau proaspat colectate din natura este cel de 50% organic si 50%
anorganic.
Conifere
Compozitia sa fie intre 30-40% organic si 70-60% anorganic. Coniferele au in general
nevoie de un drenaj mai bun decat foioasele. Singura exceptie o reprezinta Chiparosul de
balta (Taxodium distichum) unde se foloseste un amestec de 40-50% organic si 60-50%
anorganic.
Bonsai de interior
In cazul acestora se foloseste un amestec de 50-70% organic si 50%-30% anorganic.
Azalee
Azaleele si plantele acidofile prefera un sol mai acid de aceea trebuie evitata incorporarea
de calcar in amestec. Compozitia acestuia trebuie sa fie 50% organic si 50% anorganic.
Turba, acele si scoarta de conifere sunt compusi ce maresc aciditatea solului.

De exemplu, pentru un stejar (Quercus robur), amestecul poate

fi:
-60% turba si 40% pietris;
-40% turba, 20% granulat de turba si 20% pietris, 20%
tuf vulcanic;
-5% scoarta de pin, 45% turba, 30% pietris, 20%
akadama;
39

Si lista poate continua... Odata cu trecerea anilor, veti observa ce probleme exista, de cata
apa aveti nevoie, cata apa consuma fiecare specie si veti ajunge la propriul amestec.
Materiale ce NU trebuie incorporate in amestec
Sub nici o forma nu veti pune in amestec: calcar, creta, balegar, nisip, pietris din
zonele de langa litoral, praf, pietris din zonele de constructii, compost. Acestea pot contine
impuritati, toxine, sau pot avea concentratii prea mari de elemente nutritive ce pot arde
radacinile.Tineti minte ca dupa ce veti schimba pamantul unui bonsai cu un altul cu alta
compozitie, va trebui sa va adaptati regimul de udare.
Schimbarea pamantului
Oricat de neplacuta poate parea schimbarea pamantului pentru un pasionat, ea
trebuie facuta in mod regulat daca se doreste obtinerea unui bonsai sanatos. Trebuie retinut
ca atata vreme cat se face in mod corect, acesta este benefica bonsai-ului si nu-I face nici un
rau. In cazul bonsailor cumparati din florarii sau sere, va
recomand sa schimbati pamantul in prima primavara deoarece
acesta este de o calitate indoielnica.
De ce se schimba pamantul?
Multa lume ar zice ca aceasta operatiune are loc pentru
a-l pastra mic, insa nu este adevarat. Bonsai-ul este mentinut
mic prin tunderi la nivelul coroanei sau al trunchiului.
Motivul pentru care se realizeaza este ca se doreste
imbunatatirea vigorii si mentinerea sanatatii sale. Iata de ce:
odata cu ingrosarea, radacinile isi pierd din functiile de
absorbtie, acestea desfasurandu-se in principal la varfurile lor.
Concomitent, pamantul din zonele cu radacini groase (cele
care si-au pierdut functia de absorbtie) se va compacta si va
crea o masa neoxigenata ce poate cauza aparitia bacteriilor ce produc putrezirea radacinilor.
De aceea, incercam sa pastram radacinile fine cat mai aproape de trunchi, pentru a
imbunatati ramificatia lor si implicit starea de vigoare a copacelului cat si pentru a scurta
distanta dintre capatul radacinilor si frunze. De ce? Imaginati-va traseul de la frunza pana la
radacina ca fiind un pai din care trebuie sa sugeti pentru a absorbi elementele si apa. Daca
acesta este lung de 5 metri, va va fi mult mai greu decat daca este lung de 30 de cm. Dupa
tunderea radacinilor, se stimuleaza ramificarea lor si astfel vor aparea noi radacini fine in
locul celor taiate. Chiar daca volumul radacinilor scade odata cu tunderea, densitatea lor
creste odata cu trecerea anilor ca urmare a ramificarilor repetate, de aici provenind vigoarea
sporita.
Cand se schimba pamantul?
Solul trebuie schimbat cand radacinile invadeaza complet vasul, incercuindu-l, cand
ies prin gaurile de evacuare, cand apa se scurge mai greu decat
de obicei, cand cresterea pare sa se fi incetinit, sau cand au
putrezit radacinile. Pentru a verifica aceste lucruri, asezati vasul
pe o parte si usor scoateti bonsai-ul din el, tragand usor de
trunchi. Inspectati radacinile si daca se aplica una sau mai
multe din cele enuntate mai sus, trebuie sa schimbati solul.
Replantarea are loc in general primavara, prin februariemartie. Pentru bonsaii de exterior, uitati-va mai intai daca
mugurii s-au deschis. Acest lucru semnaleaza faptul ca cel
putin jumatate din resursele copacelului s-au consumat si puteti
40

replanta. In cazul coniferelor, mai asteptati o saptamana de la deschiderea mugurilor la

foioase, sau intrebati pe forum cand puteti replanta. Pentru bonsaii de interior, replantati
primavara devreme.
O alta perioada cand mai poate avea loc replantarea este toamna tarziu, insa in acest
caz este mai riscant deoarece radacinile trebuie sa se cicatrizeze pana la venirea iernii si
exista riscul putrezirii lor.
In cazul speciilor cu flori, situatia este mai delicata. Daca specia este nudiflora
(adica mai intai apar florile si apoi frunzele), aceasta se va replanta dupa ce au iesit florile,
insa inainte sa apara frunzele. Daca florile apar dupa frunze, atunci se va replanta inainte de
aparitia frunzelor.
Replantarea nu se va face niciodata vara deoarece copacelul este intr-o perioada de
stagnare atunci, iar in urma pierderii masei radiculare, partea superioara se va usca si poate
muri.
Cat de des se schimba pamantul?
Aceasta operatiune ar trebui sa aiba loc o data la 1-2 ani pentru bonsaii de
dimensiuni mici si medii, si o data la 3-5 ani pentru cei de dimensiuni mari sau in varsta.
Alti factori ce influenteaza programul de replantare sunt speciile (coniferele in general se
replanteaza mai rar decat celelalte specii), conditiile de crestere si varsta.
Cum se replanteaza?
Inainte de a va apuca asigurati-va ca aveti toate materialele pregatite, toate sculele
cu dumneavoastra si ca amestecul este facut. Acestia sunt pasii ce trebuie urmati:
1.
Daca bonsai-ul urmeaza sa fie transplantat
intr-un alt ghiveci, pregatiti vasul prin acoperirea
gaurilor de drenaj cu o plasa de plastic si fixarea acesteia cu ajutorul a doua sarmulite.
Treceti apoi o sarma lunga prin ambele gauri de drenaj. Aceasta va fi folosita pentru a fixa
bonsai-ul in loc.
2.
Daca veti folosi acelasi vas, procedati astfel. Asezati vasul pe lateral si tragand de
trunchi, scoateti bonsai-ul din acesta. Verificati mai intai daca nu sunt fire care-l tin fixat.
Daca nu sunt fire si nu vrea sa iasa, treceti un cutit pe marginea interioara a vasului pentru a
le desprinde.
3.
Curatati vasul vechi de pamant si procedati ca la punctul 1).
4.
Cu ajutorul unui carlig pentru radacini, trageti de acestea dinspre
interior inspre exterior, incercand sa le intindeti precum spitele unei roti de
bicicleta. Nu uitati sa curatati si sub bonsai, nu numai deasupra. Incercati
sa eliminati cat mai mult pamant, neuitand de cel din centrul masei
radiculare. Daca la suprafata solului exista muschi, incercati sa-l pastrati
pentru a-l transplanta la loc.
5.
Pulverizati radacinile cu apa pentru a le pastra umede. Daca se usuca exista riscul sa
moara. Inspectati-le, uitandu-va dupa insecte, radacini putrezite,etc.
6.
Cu o foarfeca, taiati intre 1/3 si din masa totala de radacini, decupand sectiuni in
V, cu varful inspre trunchi.
7.
O data la cativa ani, radacinile acestuia ar trebui spalate de orice
urma de pamant. Acest pas trebuie realizat doar daca credeti ca s-a
compactat solul. In cazul coniferelor, mai pastrati din pamantul original
deoarece poate contine mycorhizae, o ciuperca benefica radacinilor.
8.
Umpleti din vas cu un material mai grosier, cum ar fi pietris pentru a garanta un
drenaj corect.
9.
Peste acesta asezati un strat din amestecul de pamant. Apoi,
pozitionati bonsai-ul peste acesta. Pozitia bonsai-ului este
41

determinata de tipul vasului. Daca este un vas circular, acesta va fi pus in centru. Daca este
un vas dreptunghiular, se va pune tot in centru, insa un pic mai la dreapta sau la stanga, in
functie de directia de curgere a acestuia.
10.
Legati firele astfel incat sa treaca pe deasupra radacinilor si
sa-l fixeze in loc.
11.
Completati cu pamant pana cand este la acelasi nivel cu
marginile vasului. Pe urma, cu un betisor, impingeti pamantul inspre
radacini, asigurandu-va ca nu au ramas spatii goale in sol.
12.
Este foarte important ca nivelul pamantului sa nu-l
depaseasca pe cel al vasului. Daca acest lucru se intampla, udarea nu se va face corect si
apa va curge pe langa vas, si nu in acesta.
13.
Daca aveti muschi, puteti sa-l plantati pe suprafata, insa aria acestuia nu trebuie sa
depaseasca mai mult de 50% din cea a pamantului.
14.
Udati abundent pamantul.
Sfaturi dupa replantare
Este perfect normal sa vedeti o incetinire, chiar o stagnare a activitatii copacelului in
urmatoarele sase saptamani de la schimbarea pamantului, perioada in care acesta isi reface
radacinile. Puteti sa-l hraniti cu un ingrasamant bogat in fosfor (P) la jumatate din doza
recomandata o data la doua saptamani pentru a-l ajuta sa-si refaca radacinile mai repede sau
sa-l udati cu un amestec de apa si hormoni de inradacinare. Este foarte important sa nu fie
lasat sa se usuce si nici sa se miste trunchiul, deoarece noile radacini sunt foarte sensibile in
primele saptamani. Asezati copacelul intr-un loc luminos, ferit de soare direct si de curentii
de aer.

Estetica bonsailor
Rolul arborilor a evoluat de-a lungul vremurilor. La inceput, erau folositi pe post
de protectie impotriva elementelor naturii, ca apoi sa aiba un rol important in religiile
primitive, fiindu-le atribuite puteri magice. Aceasta legatura spirituala este inca vie. Foarte
multi pasionati isi inchipuie zi de zi cum e sa traiasca prin mica lor padurice de bonsai
Lasand deoparte toate cunostiintele horticole implicate, disciplina bonsailor este una
strict vizuala, ce are rolul de a crea o imagine in miniatura a copacilor din natura: de
exemplu, o padure de fagi (Fagus sylvatica) in mijlocul unei campii, sau un pin (Pinus
sylvestris) batut de vant pe piscul unui munte. Posibilitatile de modelare sunt infinite,
fiind limitate doar de imaginatia dumneavoastra. In zilele noastre, artistii depasesc imaginea
acceptata de bonsai si creeaza adevarate sculpturi
vii,
cu multe ondulatii, curbe si cu mult lemn mort. Spre
deosebire de arborii din natura, bonsaii au o imagine
mult
simplificata. Astfel, un pin in mediul natural are in
jur
de 50 de ramuri, iar un pin sub forma de bonsai are
aproximativ 10. Deasemenea, si dimensiunea
frunzelor sau a acelor este redusa, fiind intr-o
oarecare armonie cu dimensiunile copacelului.
Respectarea proportiilor impune un numar de reguli
estetice pentru a crea un bonsai.
Proportiile:
La un arbore adult, raportul dintre grosimea
trunchiului si inaltimea copacului este cuprins intre
42

1/30 si 1/40. La un bonsai, aceste proportii ar produce un trunchi incredibil de filiform. De

aceea, nu se depaseste raportul de 1/10. In zilele noastre, raportul a scazut pe la 1/4, acesta
relevand o varsta mare, favorizand o scoarta matura cu o textura atragatoare.
Un alt factor important este inaltimea de la care porneste prima ramura. In mod
ideal, ar trebui sa apara la 1/3 din inaltimea trunchiului, insa se accepta si la 1/4. Singura
exceptie o reprezinta stilul in forma de litere (bunjingi), la care ramurile apar mult mai sus.
Foliajul a reprezentat mereu elementul de compromis, oricat de micsorate ar fi
frunzele, acestea par mereu in dezechilibru cu restul copacului. De aceea este recomandat
sa evitati speciile cu frunzele mari, si sa le alegeti pe cele cu frunze mici. Aceasta regula se
aplica in special la mame sau shohin, unde din pricina dimensiunilor reduse, este important
sa se foloseasca specii cu frunze mici. Daca doriti sa utilizati speciile cu frunze mari,
ajutati-va de acest sfat: petiolul reprezinta o frunza, iar frunza reprezinta o masa de frunze.
Trunchiul:
Trunchiul trebuie sa devina din ce in ce mai subtire cu cat urcam spre varf. Aceasta
este regula de baza. Urmatoarea regula este una optionala (desi e preferat sa se aplice), si
anume ca radacinile (nebari) ar trebui sa fie vizibile la baza bonsai-ului ca apoi sa intre in
pamant. Deasemenea, daca un trunchi este curbat la baza, el trebuie sa fie curbat pe toata
lungimea sa, nefiind indicat sa avem parti cu multe curbe ce alterneaza cu parti drepte,
deoarece acestea strica armonia generala.
Ramurile:
Desi un arbore se inscrie in trei
dimensiuni, multi incepatori fac greseala de a se
ocupa doar de o fata a acestuia, si nu si de
celelalte. Armonia bonsai-ului este data de
intreaga compozitie, nu doar de o parte a ei.
Pentru a va ajuta, urmati aceste indrumari:
a) prima ramura poate sa apara fie din
partea stanga a trunchiului, fie din partea
dreapta, insa trebuie sa se indrepte putin spre
privitor.
b) a doua ramura trebuie sa fie pe partea
opusa si sa se indrepte tot putin spre privitor.
c) a treia ramura va fi orientata spre
spatele bonsai-ului pentru a crea senzatia de adancime.
d) ramurile cele mai groase sunt la baza si se subtiaza odata cu cresterea inaltimii.
e) distanta dintre doua ramuri trebuie sa se micsoreze odata cu inaltimea.
f) nici o ramura nu are voie sa se intersecteze cu alta. Acest fapt ar crea un efect de
simetrie ce nu incita in examinarea trunchiului.
g) ramurile trebuie intotdeauna sa se armonizeze cu restul trunchiului, astfel, daca
trunchiul este unduit, la fel si ramurile, daca este drept, si ramurile sunt drepte.
h) daca doriti sa creati o imagine a unui copac tanar, ramurile trebuie sa fie
orientate fie orizontal fie usor inspre varf, daca doriti sa creati o imagine a unui copac
batran, acestea trebuie orientate inspre pamant.
i) nici o ramura nu trebuie sa se indrepte spre privitor.
Aceste reguli se vor respecta pe toata lungimea trunchiului. Odata inceputi, veti
observa ca este aproape imposibil sa satisfaceti toate regulile, decat daca veti incepe bonsaiul dintr-o samanta. Aceste norme nu sunt fixe, rolul lor este sa va indrume spre directia
potrivita pentru a perfectiona cat mai mult posibil copacelul dumneavoastra. Nu lasati
imaginatia sa va fie limitata de acestea. Experimentati noi aranjamente de trunchiuri, de
ramuri, de foliaj si veti constata ca se poate ajunge la acelasi rezultat in mai multe moduri.
43

In continuare va voi prezenta doua moduri pentru a stabili proportiile ideale pentru
un bonsai sau pentru o padurice...
Patratul Lo-shu
Acesta este un patrat ce a fost impartit in 9 parti
egale. Centrul acestuia (5) simbolizeaza Raiul iar
restul
cele 8 puncte cardinale. Suma fiecarui rand sau
coloana este egala cu 15. Spatiul reprezentat de
cifra
5 marcheaza pozitia bonsai-ului in vas. Planta poate
sa fie
pozitionata mai aproape sau mai departe de
celelalte patrate, insa nu trebuie sa-l depaseasca pe
cel
propriu (5). Raportul dimensiunilor poate si el aflat
cu
usurinta. Pentru asta se foloseste randul orizontal
din
mijloc (7,
5, 3).
Astfel,
daca
un copac
are inaltimea totala de 21cm, atunci diametrul
coroanei trebuie sa fie de 15cm iar inaltimea
trunchiului de 9cm. Chiar si dimensiunea vasului
poate fi calculata pe acelasi principiu. Raportul
dintre inaltimea plantei si lungimea ghiveciului
trebuie sa fie 7:5. Un bonsai de 28cm are nevoie
de un vas de 20cm.
Sirul lui Fibonacci
Acesta este un sir in care numarul precedent este egal cu suma celor doua numere
antecedente. Exemplu: 1, 1, 2, 3, 5 ,8, 13, 21, 34Pe baza acestui principiu se pot calcula
cum se vor organiza padurile de bonsai. De exemplu, daca avem o padure de 9 bonsai,
aceasta va fi aranjata in doua grupuri, unul de 5 si unul de 4. Daca avem una de 21 de
bonsai, va fi aranjata din doua grupuri, unul de 11 si unul de 10, care la randul lor vor putea
fi impartitie in unul de 6, unul de 5, unul de 4 si unul de 6. Sirul este des intalnit si in
natura, de exemplu, un con de pin are 3+5=8 spirale intr-o directie si 5+8=13 spirale in
cealalta.

Tunderea bonsailor
Tunderea bonsailor se efectueaza in patru cazuri: pentru a elimina o ramura
nedorita, pentru a intretine o forma deja realizata, pentru a crea o forma, sau pentru a
favoriza aparitia de noi muguri. In cazul copaceilor, taieturile trebuie facute cat mai
discret posibil si cu instrumente curate pentru a nu strica aspectul arborelui. Acoperiti
fiecare rana (peste 0,5cm in diametru) cu mastic pentru a
promova o cicatrizare mai rapida si mai sanatoasa. Inainte de a
efectua orice taiere, asigurati-va ca arborele este sanatos. Veti
observa ca partea superioara a plantei va creste mai mult decat
cea inferioara. Acest fenomen se numeste dominanta apicala. De
aceea se va tunde mai mult varful decat zonele inferioare, pentru
a echilibra distributia foliajului. Deasemenea, tineti minte ca
foliajul bonsai-ului trebuie sa se incadreze intr-un triunghi.
44

Suprimarea ramurilor principale:

Acest procedeu este foarte simplu si necesita doar un pic de atentie. Spre
deosebire de copacii din natura, un bonsai nu are
aceleasi resurse energetice si se va vindeca mult mai
greu. De aceea trebuie sa aveti grija sa taiati ramurile
cat mai aproape de trunchi posibil. Aceasta operatiune
se executa primavara, cand vegetatia este activa si
cicatrizarea poate sa inceapa imediat. Cu ajutorul unui
cleste concav taiati ramura respectiva. Daca este foarte
groasa, puteti incerca si cu un fierastrau. Directia taieturii trebuie sa fie paralela cu cea
a trunchiului. Dupa ce ati terminat, adanciti taietura cu o dalta pentru a va asigura ca
scoarta va creste in acea gaura si nu va crea o umflatura inestetica. Ciopliti din
exterior inspre interior. Aplicati pe urma mastic cicatrizant.
Intretinerea formei:
In anumite cazuri, o ramura devine prea lunga
sau se ingroasa prea mult, iesind din proportii. Sau o
parte din foliaj devine prea aglomerata. De aceea
trebuie fie reconstruita, fie curatata. Tunderea de
intretinere se va realiza in intervalul de timp cuprins
intre sfarsitul primaverii si mijlocul verii. Daca se
doreste reconstruirea unei parti, se va tunde ramura cu
o foarfeca pana la primul nod, urmand ca de acolo sa se
ramifice. De trebuie curatata, atunci se va simplifica
ramificatia, prin eliminarea crengutelor ce sunt in plus. Daca aveti o structura
terminata, insa apar noi ramurici verzi ce nu se potrivesc cu stilul ales, le puteti
elimina oricand.
Dezvoltarea unei forme:
Se poate intampla ca o zona din copacel sa fie lipsita de frunze, iar acest lucru
sa strice armonia generala a acestuia. In acest caz, fie
se va lega o ramura in pozitia respectiva, ca apoi sa fie
tunsa si ramificata, fie se
va porni divizarea de la o
ramura deja existenta.
Aceasta operatiune se va
desfasura de-a lungul
sezonului de crestere. In ambele cazuri, se procedeaza la
fel. Se suprima creanga din locul de unde se doreste sa
se inceapa ramificatia. Intodeauna se va taia deasupra
unei frunze, deoarece noii muguri vor iesi de la baza acesteia. Tineti cont de directia
frunzulitei, daca aceasta se indreapta spre stanga, la fel va face si noua ramura.
Repetati operatiunea pana obtineti rezultatul dorit. Frunzele cresc in dimensiuni odata
cu alungirea crengutei. Pentru a impiedica acest lucru, taiati ramurica imediat ce a
facut o pereche de frunze. Astfel, aceasta nu va mai creste in lungime, implicit nici
frunzele.
Favorizarea aparitiei de noi muguri:
Fenomenul apare cand o ramura este taiata, si pentru a compensa pierderea
foliajului, planta activeaza noi muguri de-a lungul acelei ramuri. Acest efect este
folositor atunci cand o ramura devine foarte lunga si fara ramificatii, sau are frunze
doar la capat. Pentru a stimula emiterea de noi muguri, ramura va fi taiata pana la
45

locul dorit. Cel mai bun moment pentru acest procedeu este vara, cand arborele este in
plina crestere. In cateva saptamani de la eliminarea partii din ramura, zona se va
umple de noi muguri ce se vor dezvolta in crengute.
Aceste tehnici se aplica la toate speciile de foioase. In cazul coniferelor sau al
plantelor cu flori, trebuie avuta mai multa grija.
Tunderea coniferelor:
Spre deosebire de foioase, daca un conifer ramane fara ace
pe o ramura, aceasta va muri. Deasemenea, coniferele nu se
ramifica la fel ca foioasele, la locul taiat, ci creeaza noi muguri in
spate. Totodata, acestia nu se taie cu foarfeca, ci se ciupesc
varfurile cu degetele, pentru a evita uscarea locurilor de taiere. In
cazul ramurilor lemnificate, se pot suprima cu foarfeca, respectiv
cu clestele concav.
Tunderea speciilor cu flori:
Daca veti tunde un bonsai ce face flori la fel ca unul
normal, riscati sa pierdeti mugurii florali. De aceea, este bine
sa asteptati pana isi incheie inflorirea si sa-l lasati sa creasca
liber pana la mijlocul verii. Mugurii florali se deosebesc de
ceilalti prin faptul ca sunt mult mai mari. De obicei se gasesc
la baza ramurilor, insa in cazul azaleelor (Rhododendron
indicum) se afla in varf.

Legarea bonsailor
Principiul modelarii bonsailor prin legarea cu sarma este foarte simplu. Cu
ajutorul unui fir metalic, ce se infasoara pe ramura, aceasta se poate curba. Odata cu
cresterea, ramura se ingroasa si produce lemn nou. Sub fir, scoarta este presata si
densitatea lemnului se mareste. Actiunea acestor doi factori ne permite sa scoatem
firul metalic dupa o anumita perioada de timp, iar ramura sa ramana pe loc.
Specia, sezonul,
grosimea ramurii si conditiile de
crestere dicteaza cat trebuie lasat
firul pe ramura. In general, la
foioase se lasa cam 1-2 luni, iar
la conifere aproximativ 1 an.
Dupa ce ati legat
crenguta cu sarma, aveti grija sa
o inspectati in mod regulat, in
mod special daca este in varful
arborelui, unde cresterea este
cea mai viguroasa. Daca
observati ca firul incepe sa se
incastreze in scoarta, taiati-l
46

imediat. Acest lucru poate cauza cicatrici inestetice bonsai-ului si chiar moartea
crengii respective. Niciodata sa nu derulati firul inapoi (in loc sa-l taiati), deoarece
riscati sa raniti scoarta. Daca dupa ce ati taiat sarma, ramura nu sta in pozitia dorita,
relegati-o, insa in directia opusa. Deasemenea, daca in timpul indoirii auziti troznete
si pocnituri, opriti-va si readuceti crenguta in pozitia initiala. Lasati firul asa cum e.
Asteptati o luna pana sa reincercati. Un sfat pretios este legati bonsai-ul cand solul
este mai uscat, deoarece este mai putina apa in tesuturi si sunt mai flexibile. Aveti
grija sa nu prindeti foliajul sub sarma, deoarece exista riscul unor infectii.
Ce tip de sarma folosim?
Cel mai uzitat este cel din cupru, deoarece este
maleabil la inceput, iar dupa ce se aplica pe ramura se
intareste. Mai il puteti folosi si pe cel din aluminiu sau
din fier (aveti grija la rugina fiindca poate pata
scoarta). Daca doriti sa refolositi sarma de cupru,
puteti face urmatorul lucru: indreptati firul, incalziti-l
pana devine alb si apoi scufundati-l imediat intr-o
galeata cu apa. Acest procedeu reda maleabilitatea
acestuia, lucru ce-i permite sa fie refolosit. In Romania
nu exista sarma de cupru special pentru bonsai, de
aceea trebuie sa improvizati. Puteti gasi sarma de
cupru la Bricostore, insa este cu izolatie (se recomanda
sa fie indepartata). Mai puteti folosi si vechi cabluri
electrice, tot cu izolatia scoasa.
Cand legam?
Legarea se poate face oricand pe durata sezonului de crestere, insa e preferabil
sa se realizeze primavara, inainte ca mugurii sa se deschida (pentru a avea o imagine
de ansamblu mai buna) sau la mijlocul verii toamna deoarece atunci se opreste
cresterea si cad frunzele. In cazul pinilor (Pinus parviflora), asteptati pana primavara
tarziu inainte de a-i lega deoarece tesuturile se ingroasa foarte mult si riscati sa raniti
scoarta. In general, evitati sa legati ramurile ce nu sunt lemnificate.
Cat de lung si cat de gros trebuie sa fie firul?
De obicei se foloseste un fir cu lungimea mai mare cu 1/3 decat cea a
trunchiului/ramurii si cu grosimea egala cu 1/3 din cea a trunchiului/ramurii.
Daca si asa firul nu poate pastra ramura in pozitia dorita, puteti sa folositi mai multe
fire paralele sau unul mai gros.

47

Cum legam?
Inainte de toate, trebuie
tinut minte ca unghiul dintre
ramura si sarma trebuie sa fie de
45. Aceasta inclinare ofera
firului raportul optim dintre
lungime si rezistenta. Astfel, daca
unghiul este mai mic de 45,
distanta dintre doua spirale va fi
prea mare si rezistenta va fi
scazuta. Iar daca unghiul va fi mai mare de 45, spiralele vor fi
prea apropiate si in momentul cand se va dori sa se indoaie
ramura, acestea vor musca din scoarta Aveti grija si la cat
de strans legati. In mod ideal, sarma ar
trebui sa inveleasca ramura, fara sa o
stranguleze. In acelasi timp, daca o
legati prea liber, nu va putea sa sustina
crenguta. Evitati sa incrucisati firele deoarece se vor crea
puncte de presiune ce risca sa raneasca scoarta. Toate firele
alaturate trebuie sa fie paralele. In ultimul rand, fiti hotarat
cand indoiti o ramura, nu o mutati dintr-o pozitie in alta
pentru ca puteti distruge tesuturile.
Legarea trunchiului:
Acest procedeu se aplica in cazul unui puiet caruia dorim sa-i curbam
trunchiul pentru a-i da o infatisare mai interesanta. Pentru inceput, trebuie ancorat
firul prin infingerea lui (pe o bucata de 2-3 cm) in sol, fix langa baza trunchiului. Se
va tine in loc cu ajutorul mainii acest fir si se vor infasura doua spirale de-a lungul
trunchiului. Astfel, s-a realizat ancorarea firului. Apoi veti infasura in continuare
sarma pe toata lungimea trunchiului. Cu ajutorul degetelor mari veti aplica presiune in
locul unde doriti sa produceti indoirea. Indoiti pana ajunge in pozitia dorita. Daca
revine la pozitia initiala, mai adaugati un fir paralel cu acesta si reincercati. Daca
auziti pocnituri/pleznituri opriti-va, readuceti trunchiul in pozitia initiala si reincercati
peste o luna.
Daca doriti sa construiti un alt varf bonsai-ului, uitati cum procedati: taiati
varful fix deasupra unei ramuri. Aveti grija ca taietura sa fie facuta sub un unghi (intre
45 si 60). Apoi legati trunchiul si ramura respectiva. Indoiti ramura astfel incat sa
ajunga paralela cu trunchiul. Astfel, veti avea un nou apex.
Legarea ramurilor:
In acest caz, veti proceda aproape la fel ca si la trunchi. In primul rand,
ancorati sarma prin inrularea de doua-trei ori in jurul trunchiului. Apoi porniti spre
ramura dorita si legati-o cu grija. Inainte de a da prima bucla peste ramura, ganditi-va
cum vreti sa o indoiti. Daca doriti sa fie
orientata in sus, atunci prima curba trebuie
sa treaca prin josul ramurii, daca doriti in
jos, atunci trebuie sa treaca prin susul ei.
Intotdeauna sa legati dinspre trunchi inspre
varf si sa legati inclusiv varfurile. Un mic
sfat este sa faceti o bucla la capatul ramurii
pentru a impiedica sarma sa sara de pe
creanga. Daca doriti sa legati doua ramuri secundare adiacente, atunci nu este necesar
sa legati toata ramura principala. Puteti pur si simplu sa legati cele doua ramuri intre
48

ele. Legarea se poate folosi pentru a scurta o ramura, prin crearea de curburi si zigzag-uri. Cand legati o ramura, aveti grija sa fie in armonie cu restul copacelului, daca
acesta este unduit, la fel sa fie si ramura, daca este drept, si ramura este dreapta. Nu va
limitati la curbe pe plan orizontal, incercati sa le faceti si pe plan vertical.
Protejarea scoartei:
In anumite cazuri este necesar sa protejati si
scoarta. De exemplu, in cazul pinilor, aceasta este
formata din multe placute ce se pot desprinde sub
actiunea sarmei. Sau in cazul artarilor (Acer
palmatum) ce au scoarta foarte fina, acest lucru face
ca cicatricile sa se vindece foarte greu. De aceea se
foloseste rafie. Aceasta se lasa cam jumatate de ora
intr-o galeata cu apa la inmuiat si apoi se infasoara pe
trunchi. Daca nu gasiti rafie, puteti folosi hartie A4
sau ziare (insa aveti grija ca pot pata scoarta). Dupa
ce a fost aplicata rafia, se leaga in mod normal pe
deasupra. Sunt anumite specii cum ar fi artarii sau
ficusul benjamina (Ficus benjamina) care sunt
aproape imposibil de legat deoarece ramurile au tendinta sa plezneasca. In aceste
cazuri, modelarea se va face exclusiv prin tundere.
Alte metode de modelare:
O alta metoda se numeste legarea multipla si implica
folosirea mai multor fire paralele pentru a lega o parte din
copac. Astfel, in loc sa duceti cate un fir pentru fiecare
ramura, porniti cu patru (de exemplu) si le distribuiti in
functie de necesitati. Este o metoda mai rapida de a lega si a
fost creata de maestrul in bonsai Craig Coussins.
Cealalta metoda se numeste tourniquet si se foloseste
de rezistenta unei ramuri pentru a schimba directia alteia.
Astfel, se leaga doua ramuri cu o sarma, si cu ajutorul unei
bucati de lemn se invarte sarma. Aceasta miscare va face ca
cele doua ramuri sa se apropie. Este important sa protejam scoarta de fire cu ajutorul a
doua bucatele de cauciuc.
Alte metode implica atarnarea de greutati de ramurile copacelului, sau
folosirea unei clampe.
Daca ramura este foarte groasa, atunci se va folosi urmatoarea tehnica: se
infasoara ramura in rafie, se aplica doua-trei fire paralele cu aceasta. Se infasoara din
nou in rafie si apoi se leaga normal. Cu ajutorul a mai multor persoane, sau al unui
levier se va indoi cu grija ramura, ascultand dupa eventualele pocnituri. Deasemenea,
in cazul speciilor tropicale, puteti taia o sectiune in V din scoarta si in urma legarii cu
sarma si indoirii, cele doua margini se vor apropia si se vor uni.
In cazul in care ramura este prea subtire, se va lega foarte larg, construind un
fel de tunel din sarma prin care aceasta va

49

Tehnici avansate
In natura, foarte multi copaci batrani prezinta
zone de lemn mort din cauza orgiilor vremii. Acesti
arbori sunt prezenti in general in zonele muntoase, pe
piscurile inalte si batute de vanturi. Sub actiunea ploii,
inghetului, zapezii si a vantului, copacii isi pot pierde
scoarta in anumite locuri ca apoi lemul ramas sa fie
decolorat de catre soare. Contrastul puternic dintre
scoarta si lemnul mort este foarte interesant si de
aceea este des intalnit in arta bonsailor. Prezenta
acestor trasaturi la un bonsai imbunatateste imaginea
de copac in varsta. Asadar, reprezinta o tehnica foarte
rapida de a crea un arbore matur. Se poate aplica tot timpul anului, cu conditia ca
bonsai-ul sa fie sanatos si ca zona respectiva sa fie protejata pe durata primei ierni.
Speciile la care se poate aplica sunt coniferele si plantele temperate cu scoarta dura.
Procedeele de obtinere sunt in numar de cinci.
Jin
Jin-ul descrie o ramura moarta sau un intreg
varf (apex) mort si decojit de scoarta. Acest fenomen
poate sa apara in mai multe ipostaze: odata cu
cresterea copacului, ramurile inferioare pot sa moara
din cauza ca au fost umbrite; sau varful unui copac a
inghetat sau a fost batut de vant, provocand moartea
lui.
Pentru a crea un jin, taiati cu grija scoarta in
jurul ramurii respective. De exemplu, daca ramura este
langa trunchi, cu ajutorul unei lame foarte ascutita,
faceti o taietura circulara in jurul acesteia (FARA a taia
complet ramura). Apoi, cu un cleste indepartati scoarta
de pe creanga. Nu va grabiti cand lucrati cu crengute!
Daca nu sunteti multumit de pozitia jin-ului, puteti sa-l legati cu sarma sau sa-l
incalziti cu o flacara mica si sa-l indoiti. Curbarile jin-ului se vor face imediat dupa ce
a fost eliminata scoarta, pentru ca altfel lemnul se va usca si nu va mai putea fi indoit.
Dupa ce ati terminat, acoperiti cu mastic sau cu banda adeziva marginile vii timp de 1
50

saptamana pentru a preveni uscarea lor. Aplicati cu ajutorul unei pensule sulfura de
calciu (CaSx) pentru a albi lemnul si a-l proteja de insecte.
Shari
Aceasta tehnica ilustreaza un copac ce a fost
lasat fara scoarta pe o parte, lasand doar o vena/ mai
multe vene de lemn care sa hraneasca foliajul. La
anumite specii de conifere, cum ar fi ienuperii
(Juniperus chinensis) sau la pini (Pinus sylvestris),
scoarta moare in mod natural, lasand doar cateva vene
ce alimenteaza acele cu nutrienti.
Pentru a realiza un shari, folositi creta pentru
a desena zona pe care doriti sa o expuneti. Daca
suprafata este foarte mare, este preferabil sa fie facuta
treptat. Cu ajutorul unei lame foarte ascutite, decupati
portiunea marcata. Aveti grija sa nu taiati din greseala
un inel in jurul scoartei deoarece veti intrerupe complet circulatia de seva elaborata iar
copacul va muri. Cand ati terminat, trageti usor de bucata de scoarta pentru a o
indeparta. Daca lucrati pe o arie mare, sapati un mic sant de-a lungul taieturii pentru a
incuraja scoarta sa intre in acel loc. Sigilati marginile cu banda adeziva sau mastic
timp de o luna si cu o pensula aplicati sulfura de calciu pe lemnul dezvelit. Tineti
minte ca miile de conexiuni vasculare sunt mai mult sau mai putin paralele cu
trunchiul, iar daca acesta se curbeaza, si ele vor face la fel. Incercati sa faceti taieturile
in aceeasi directie cu trunchiul. Nu va asteptati la cine stie ce rezultat din prima
incercare. Este o tehnica foarte dificila. Si nu uitati ca odata scoarta indepartata, ea nu
mai poate fi pusa la loc Deasemenea, radacinile sau ramurile aflate in continuarea
zonei de lemn mort vor muri si ele deoarece nu vor mai primi seva elaborata. Tineti
cont de toate aceste sfaturi inainte de a va apuca de lucru. Un ultim sfat este ca
latimea shari-ului taiat odata nu trebuie sa depaseasca 30% din latimea trunchiului.
Uro si Sabamiki
Uro reprezinta gaurile din trunchi, iar sabamiki
reprezinta scorburile din copaci. S-au format odata cu caderea
unei ramuri si putrezirea locului respectiv. Puteti sa le creati
prin gaurirea trunchiului cu un burghiu. Aveti grija sa nu-l
gauriti complet si tineti minte ca zonele din continuarea
acestora vor muri din cauza lipsei de seva. Acoperiti marginile
cu mastic sau cu banda adeziva timp de o saptamana (pentru
uro) sau un sezon de crestere (pentru sabamiki) si cu o pensula
aplicati sulfura de calciu.
Sharimiki
Sharimiki reprezinta efectul de lemn mort aplicat bonsai-ului.
Sculptarea lemnului:
Desi este greu sa recream un efect
natural de crapare, putrezire sau decojire,
putem sa incercam acest lucru prin
sculptarea lemnului. Singura problema este
ca imaginea creata poate sa fie falsa, de
aceea este indicat sa va uitati pe niste poze
cu lemn mort inainte de a-l ciopli.
Acest procedeu se poate realiza cu
51

dalti sau cu dremel-ul (burghiu electric). Aveti grija sa purtati echipament de protectie,
in special ochelari si o masca pentru a nu inhala praful rezultat.
Daca doriti sa recreati crapaturi si despicaturi, desenati pe shari cu ajutorul
unui creion foarte fin, liniile dorite. Pozitionati dalta si loviti-o usor cu un ciocan,
urmarind traseul. Cu o bucatica de carbune, frecati-le astfel incat acestea sa se
innegreasca si sa fie mai vizibile. Pentru a forma o cicatrice, loviti lemnul cu dalta si
trageti de varful rezultat cu un cleste. Pentru a face lemnul sa para ca este putrezit,
sapati cu un burghiu taieturi ce coboara
progresiv.
Luati aminte ca aceste tehnici sunt
pentru pasionatii avansati si ca nu trebuie
efectuate de incepatori.

Defolierea
Defolierea este o tehnica ce se foloseste pentru inlaturarea totala sau partiala a
frunzelor unui copac foios (fie cu frunze caduce, fie cu
frunze mereuverzi-evergreen). Aceasta se aplica pe la
sfarsitul primaverii (mai-iulie), cand frunzele s-au
maturizat. Diferenta dintre o frunza juvenila si una
matura este ca cea juvenila are culorile foarte vii si este
ceva mai moale la atingere. Desfrunzirea pacaleste
arborele si-l face sa creada ca a intrat din nou in
primavara. De aceea, el va emite noi frunzulite si va
deschide muguri latenti (in incercarea de a compensa
pentru foliajul pierdut). Acest efort il va seca de
resurse, de aceea frunzulitele vor fi mai mici. Trebuie
avuta grija la momentul cand se efectueaza, deoarece o desfrunzire prea devreme nu
va avea nici un rezultat (pentru ca planta va avea suficient timp sa-si revina), iar in
cazul uneia prea tarzie, exista riscul ca frunzulitele sa fie afectate de frigul iernii si ca
planta sa nu-si inmagazineze suficiente resurse pentru iernat, urmand ca primavara
viitoare sa nu poate sa deschida anumiti muguri sau chiar sa moara. Rezultatele unei
defolieri de succes sunt: reducerea dimensiunilor frunzelor, promovareaunei
ramificatii mai bogate, internoduri mai scurte, mentinerea formei coroanei,
echilibrarea si redirijarea zonelor de energie (dominanta apicala), culorie de toamna
mai frumoase si, nu in ultimul caz, eliminarea frunzelor bolnave sau mancate de
dauntori.
Pregatiri inainte de defoliere:
Inainte de a elimina toate frunzele unui arbore,
trebuie sa va asigurati ca faceti urmatorii pasi. In primul
rand, hraniti bonsai-ul cu ingrasamant timp de aproximativ
doua luni. Astfel, veti fi siguri ca are suficiente resurse.
Deasemenea, oferiti-i cele mai bune conditii posibile
(luminozitate mare si temperaturipeste 20C). Daca bonsaiul nu are o stare de sanatate buna, NU IL DEFOLIATI.
Riscati sa-l pierdeti. Totodata, defolierea se face doar o data
pe an.

52

Cele trei tehnici:

Desfrunzirea se poate efectua in trei modalitati, fiecare cu scopurile ei, si
anume: defoliere totala, partiala sau selectiva. In toate cazurile, aceasta se face prin
taierea frunzulitelor, lasand petiolul la locul lui. Daca le veti smulge, riscati sa raniti
mugurii de la baza frunzelor. Acesta va cadea eventual. Noile frunzulite vor aparea
dupa 3-6 saptamani, in functie de specie, de sanatatea coapcelului si conditiile oferite.
Defolierea totala:
Implica eliminarea tuturor frunzelor unui bonsai. Acest
procedeu il va slabi si noile frunze vor fi mai mici iar ramificatia
mai bogata. Asigurati-va ca este in perfecta sanatate inainte de a
aplica acest procedeu.
Defolierea partiala:
Este mai putin stresanta decat cea totala si inseamna
defolierea unei singure ramuri, sau a unei singure parti ale unui
bonsai. Scopul este de aredirectiona energia inspre partea cu
frunze. De exemplu, daca un copac are ramurile de jos mai subtiri,
vom defolia doar partea superioara astfel incat toata energia se va
muta inspre zonele inferioare. Acestea se vor ingrosa si vor emite mai multe frunze pe
perioada in care partea superioara isi revine. De obicei, veti repeta acest procedeu pe
parcursul a mai multor ani deoarece ingrosarea este lenta.
Defolierea selectiva:
Daca avem doar cateva frunze ce ies din proportii relativ cu celelalte, le putem
taia doar pe acelea fara nici o grija.
Specii ce se defoliaza in mai:
Crataegus sp. (paducel): defolierea se realizeaza in mod regulat, pentru a mentine
frunzele mici.
Fagus sp. (fag): rezultatele defolierei totale variaza si nu este recomandata.
Quercus sp. (stejar): defolierea este destul de riscanta, se va efectua doar la
exemplarele foarte viguroase. De obicei se practica defolierea selectiva.
Sageretia theezans
Ligustrum sp (lemn cainesc)
Ulmus (ulmi): in cazul Ulmus parvifolia, deoarece petiolul este inexistent, se pot
smulge frunzulitele in directia de crestere pentru a evita ruperea scoartei. Desi va
recomand sa faceti efortul si sa-l tundeti in mod normal.
Specii ce se defoliaza in iunie:
Acer sp. (artar)
Carpinus sp. (carpen)
Fuchsia sp. (fuchsia)
Malus sp. (mar)
Zelkova sp.: se recomanda defolierea partiala.
Wisteria sp. (glicina): in cazul acesteia, se taie fiecare frunza de pe ramura, nu toata
ramura (fiindca are frunzele compuse).
Specii ce se defoliaza in iulie:
Ficus sp. (ficus)
Carmona sp.
Punica sp.
53

Sfaturi dupa defoliere:

Tineti bonsai-ul intr-un loc ferit de vant si insorit, deoarece vreti sa penetreze
cat mai multa lumina ininteriorul coroanei pentru a
deschide cati maimulti muguri (acestia fiind influentati de
cantitatea de lumina din acel loc). Totodata, lumina va
face ca viitoarele frunze sa fie mai mici iar
distantainternodala mai scurta. Plantuta va avea nevoie de
mai putina apa, asa ca ajustati frecventa udarilor. NU
fertilizati copacelul dupa defoliere pentru ca astfelnu veti
rezolva nimic. Noile frunze vor fi la fel de mari. Daca
doriti rezultate mai bune, taiati mugurii apicali din varful
fiecarei ramuri. Acestia consuma cea mai mare parte din
energia crengutei respective, si vor creste cei mai mari. Prin eliminarea lor, veti
promova o ramificare mai puternica si veti echilibra zonele de energie. Dupa
desfrunzire, puteti observa structura ramurilor mai bine, deci puteti face mici tunderi.

Udarea bonsailor
De ce acest subiect? Pentru ca, se pare, principala cauza a pierderilor suferite de
detinatorii micilor minuni, este udarea necorespunzatoare (de fapt, provoaca mai multe
pierderi decat toate celelalte cauze la un loc). Iar aceasta, are la randul ei drept cauza, lipsa
de informatii sau informatiile incorecte.
Cati dintre cei ce-au cumparat un bonsai din florarie, mall ori supermarket, n-au
primit pretiosul sfat Sa aveti grija sa-l udati
putin!... E-adevarat, un bonsai nu are nevoie de tot
atata apa cat o planta de apartament, dat fiind vasul mic
in care este plantat. La fel de-adevarat ca un anumit
mod de a uda, are rostul sau alaturi de tunderea
radacinilor, a ramurilor ori a frunzelor, in mentinerea
dimensiunilor reduse ale plantei.
Totusi, haideti sa vedem cat de valabil este
acest sa udam mai putin. Din pacate, cei mai multi
dintre noi inteleg ca trebuie doar sa umezeasca un pic
solul bonsaiului. In primul rand, e nevoie sa lamurim
faptul ca udarea unui bonsai difera in functie de specie,
de dimensiunile sale si ale vasului, de substratul in care e plantat, de locatie, de varsta
plantei, de anotimp. Deci, iata ca avem de-a face cu multe variabile, care nu permit
stabilirea unui set de reguli universal valabile. Bine-nteles ca reguli exista, dar acestea
vizeaza liniile generale. Udarea bonsailor este o activitate mult mai complexa decat ar putea
54

parea la o prima vedere, unii considerand-o o arta in sine. In Japonia se spune ca unui
invatacel poti sa-i pui foarfecele in mana din prima zi, dar de stropitoare nu are voie sa se
atinga in primii 2-3 ani.
Pentru a ne face o imagine cat mai apropiata de ceea ce inseamna udatul bonsailor,
haideti sa luam pe rand acele variabile de care vorbeam mai sus:
Specia influenteaza atat cantitatea si tipul de apa folosita, cat si modul in care este
ea administrata. Este evident ca un ienupar (Juniperus sargentii) nu poate fi udat la fel ca o
salcie (Salix alba) sau un gutui japonez (Chaenomeles lagenaria) . Ienuparul prefera soluri
mai uscate (deci intervalul dintre doua udari va fi mai mare) dar apreciaza umiditatea la
nivelul frunzelor, recomandandu-se in perioada de crestere pulverizarea zilnica a coroanei.
Salcia are nevoie de o umiditate mai ridicata si cat mai constanta in sol si in aer, in timp ce
gutuiul japonez accepta apa doar in sol, nesuportand pulverizarile care ar duce la
distrugerea florilor, fructelor sau chiar la patarea frunzelor. De asemenea sunt specii, cum ar
fi azaleea (Rhododendron) sau camelia (Camellia japonica) , care au nevoie de o apa mai
acida. Deci, iata ca am pomenit doar cateva plante, dar cat de diferite sunt necesitatile lor!
Ideea este ca cel ce intra in posesia unui bonsai trebuie sa se documenteze, sa cunoasca
specia si conditiile de intretinere ale acesteia.
Dimensiunea bonsaiului si implicit a vasului, influenteaza atat cantitatea de apa cat
si frecventa udarilor. Bunul simt ne spune ca in cazul unui vas mai mare va fi nevoie si de
mai multa apa. Daca ne referim la o singura udare, este adevarat. Insa, pe parcursul unei
luni de zile s-ar putea sa avem surpriza sa constatam ca am folosit mai multa apa la un vas
mai mic, decat la cel mare. Explicatia este simpla: vasul mic pierde umiditatea mult mai
repede, asa ca necesita udari mai frecvente. Trebuie acordata atentie acestui aspect mai ales
pe timpul verii cand, in cazul unui mini bonsai, s-ar putea sa fim nevoiti sa-l udam chiar si
de 2-3 ori pe zi.
Substratul este elementul cel mai important, cand vorbim despre udarea bonsailor.
De calitatea acestuia depinde daca apa ajunge, sau nu, la toate ramificatiile radacinii. Si ca
tot am atins aceasta problema, ma vad nevoit sa fac o paranteza: de-a lungul timpului (cu
parere de rau o spun), nu mi-a fost dat
niciodata sa vad un bonsai sau prebonsai
oferit
spre vanzare, care sa fie plantat intr-un
substrat corespunzator. Poate nu am stiut eu
unde
sa caut, dar in cvasitotalitatea cazurilor era
vorba de un amestec de pamant de flori, turba
si
nisip, de o granulatie mult prea fina. Apoi, in
cazul
bonsailor importati, solul este intentionat mai
compact, pentru a nu se produce
dezradacinari in timpul transportului, de
multe ori stratul superficial din vas fiind tratat
cu o
rasina cu rol de liant, care trebuie inlaturata la
destinatie. Dar se presupune ca acest lucru e facut de cel ce-l ofera spre vanzare. Peste tot in
lume se insista pe acest aspect care, se pare, este mai greu inteles: substratul pentru bonsai
nu trebuie sa contina particule mai mici de 2-3 mm. Chiar si adaosul oraganic, fie ca e
turba, coaja de pin,etc., este cernut si se pastreaza doar granulele corespunzatoare. Trebuie
sa fie format din materiale care sa absoarba foarte bine apa, pe care apoi s-o elibereze
treptat radacinilor. Acestea se dezvolta cel mai bine intr-un mediu umed dar oxigenat,
varfurile (acele mustati albe la nivelul carora se face asimilarea) aderand la suprafata
particulelor. Aceste aspecte trebuie avute in vedere de cel ce a achizitionat de curand un
bonsai, cu recomandarea ca in urmatoarea primavara sa faca o inlocuire a substratului, daca
acesta nu corespunde.
Haideti sa revenim la udare si sa distrugem acum acel mit cu udati mai putin.
Regula de capatai este aceea ca atunci cand udam un bonsai, solul acestuia trebuie saturat
55

de apa. Cand avem un substrat bine format si asezat in vas, este simplu: folosind o
stropitoare cu gauri fine, udam pana ce apa iese prin gaurile de evacuare ale vasului. Asta
nu inseamna ca la primele picaturi de apa observate, ne oprim. Udam in continuare pana ce
apa curge, efectiv, prin gauri pentru a avea garantia ca a ajuns la toate ramificatiile
radacinii. E bine ca procedeul sa se repete dupa 10-15 minute. De ce acest lucru? Pai, fizica
fluidelor si bunul simt ne spun ca apa va cauta calea cea mai rapida catre fundul vasului.
Apoi, se mai petrece urmatorul fenomen: apa are tendinta de a respinge suprafetele perfect
uscate. La prima repriza de udare, e posibil ca ea sa nu fi atins toate particulele din sol,
chiar daca a curs siroaie prin gaurile de evacuare. Lasand timp ca acestea sa se umezeasca
prin transfer de la particulele vecine, la urmatoarea repriza vom avea garantia ca solul este
saturat de apa. Dupa aceasta, scurgem bine vasul si-l punem la locul sau. Simplu, nu? Ce
arta, ce filozofie...
Ei, dar cum procedam cand avem de-a face cu un substrat rebel, ce pare ca nu vrea
sa ia apa? Sau cand toata suprafata vasului e acoperita de muschi? Vom observa ca la
incercarea de a uda, apa se va scurge pe suprafata solului sau a muschiului, curgand prin
lateral, afara.
In cazul unui vas fara muschi, vom zgaria suprafata solului pentru a rupe pelicula formata
prin tasare in stratul superficial (este ca si cum am sapa, dar la alta scara). Uneori, chiar si la
un substrat bine ales, apare acest fenomen datorita imbatranirii sale. In timp, particulele se
faramiteaza si tind sa se compacteze. Dupa aceasta, pulverizam pentru a umezi bine si
procedam la cele doua reprize de udare. In cazul unui vas acoperit de muschi, este
suficienta o pulverizare prealabila, pentru a-l umezi astfel incat sa permita trecerea apei.
O metoda alternativa de udare a bonsailor, insa destul de controversata, este
scufundarea totala a vasului intr-o vana cu apa timp de 10-15 min. Unii o recomanda, altii
sunt mai rezervati. Argumentele pro ar fi acelea ca garanteaza saturatia solului, ca este mai
rapida, putand scufunda mai multe vase odata, ca este mai sigura pentru incepatori. Cele
contra, sustin ca prin acest procedeu se pot transmite boli de la un copacel la altul, ca nu
este de preferat in cazul colectiilor mari, de sute de bonsai, ca se
aduna saruri minerale in sol, s.a. Ramane la aprecierea fiecaruia sa
aleaga una dintre aceste metode de udare. Avand in vedere faptul
ca acest articol se adreseaza in special celor ce abia au achizitionat
unul sau doi bonsai, recomand fara rezerve si metoda prin
scufundare.
Bun! Am observat ca se uda cu sarg, se uda intens, atunci
de unde D-zeu a aparut acel udati mai putin? Probabil dintr-o
proasta intelegere a faptului ca pentru bonsai nu exista un program
de udare, de genul o data pe zi sau o data la doua zile. Bonsaiul se uda atunci cand are el
nevoie. O alta regula de capatai este aceea ca urmatoarea udare se face dupa ce suprafata
solului a avut timp sa se usuce. Prin suprafata solului nu intelegem primul strat de particule,
ci stratul superior in profunzime, pe o adancime de aprox. 1-2 cm, in functie si de
adancimea vasului. Acest lucru poate surveni la o zi, la doua, sau la o saptamana de la
udarea anterioara. De aceea, copaceii trebuie observati si inspectati zilnic.
Locatia influenteaza frecventa cu care se face udarea si nu cantitatea de apa
folosita. Evident ca in cazul unei specii ce necesita cat mai mult soare tot timpul zilei
(ienuparul, de ex.), udarile vor fi mai frecvente decat in cazul unei azalee pe care o tinem in
semi-umbra. Regula de baza este aceeasi: urmatoarea udare, dupa uscarea stratului superior
(cu mici tolerante, in functie si de necesarul speciei).
Varsta plantei are un cuvant de spus in legatura cu modul de udare. Daca e vorba
de o planta tanara pe care abia o formam ca bonsai si lucram inca la dezvoltarea anumitor
parti ale acesteia, cum ar fi cresterea in diametru a trunchiului, stabilirea ramurilor
principale, etc., vom uda in consecinta stimuland cresterea. Daca vorbim de un arbore de
30-40 de ani, deja format si a carui forma vrem sa o pastram cat mai mult posibil, vom uda
mai atent, mai cu masura.
56

Anotimpul influenteaza modul de administrare a apei din motive lesne de-nteles. E

normal ca de primavara pana toamna, in perioadele de maxima crestere, udarea sa fie mai
generoasa fata de iarna cand nu vom uda deloc, sau vom mentine doar umiditatea, in cazul
anumitor specii. Deasemeni, vara cand
temperaturile devin caniculare si aerul
uscat, vom avea grija sa pulverizam des si
intens. Vara vom uda seara tarziu, pentru
a
mentine umiditatea pe tot timpul noptii,
pe
cand iarna, vom face eventualele udari
dimineata tarziu, evitand ca inghetul din
timpul noptii sa ne afecteze plantele.
Udarea mai depinde si de alti factori,
inafara celor enumerati mai sus. Anumite
tehnici impun un regim special al
administrarii apei. De exemplu, e bine ca
planta sa nu fie udata inainte de legarea
cu
sarma si indoirea ramurilor, pentru a fi
mai
flexibila si pentru a evita ruperile. Dupa o
defoliere, planta se muta intr-un loc mai
umbrit si se uda mai putin. In perioada de
dinainte si dupa altoire se aplica un
anumit regim de udare, care difera si in
functie de specie.
Iata deci, de cate lucruri depinde udarea
bonsailor si cate lucruri depind de felul in
care-i udam. Ca poate fi considerata o arta in sine, foarte posibil. Dar pana sa atingem un
nivel artistic, e bine sa invatam sa ne cunoastem copaceii, sa invatam sa-i intelegem atunci
cand cer ceva, sa stim ce, cat si cand sa le dam, pentru a-i mentine sanatosi si fericiti si
pentru a ne bucura cat mai mult timp de splendoarea lor.

Cum ne facem propriul mastic?

Masticul este o substanta foarte vascoasa, cu o compozitie asemanatoare cu cea a
vaselinei. Este folosit pentru a sigila ranile copacilor, protejandu-i astfel de eventualele
infectii si promovand vindecarea. Acesta actioneaza prin pastrarea umiditatii in zona
respectiva si prin izolarea ei de mediul exterior si implicit de agentii patogeni. Pe piata se
gaseste sub mai multe forme, insa in cazul in care nu este disponibil, uitati o reteta pentru a
vi-l prepara singur.
Cand il folosim?
Masticul se foloseste in cazul ranilor mari (peste 0,5cm in diametru). Durata de
vindecare a acestora este mai mare, si sunt expuse la infectii pe o perioada mai lunga de timp.
57

Deasemenea, acestea pot sangera o cantitate mai mare de seva, lucru nedorit in cazul unui
bonsai, deoarece poate consuma o mare parte din resursele copacelului.
La ce specii il folosim?
Acest produs se utilizeaza la majoritatea speciilor. Singurele exceptii sunt coniferele si
cele ce produc latex (specia Ficus). Coniferele produc rasini volatile ce resping insectele si
formeaza o bariera intre rana si eventualele maladii criptogamice, iar ficusii produc latex ce
actioneaza ca un sigilant natural. In aceste cazuri, nu este necesar aplicarea masticului. Totusi,
daca aveti o rana foarte mare (in jur de 5cm in diametru) este indicat sa folositi mastic,
indiferent de specia arborelui. Ca un sfat, in cazul ficusilor, daca dupa o taiere acestia
continua sa sangereze, stropiti zona respectiva cu apa pentru a facilita coagularea latexului.
Cum se prepara?
Produse necesare;
-plastilina;
-ulei alimentar;
-un recipient din sticla, ceramica, etc.;
-o carpa;

inelele,

Pentru inceput, cumparati un pachet de

plastilina de la orice librarie. Scoateti-va
ceasul sau bratarile de pe mana. Luati-o

inmaini si incepeti sa o
amestecati pana cand
culoarea devineuniforma (de
obicei obtineti un
maro inchis/gri, tocmai bun
deoarece se asorteaza
cu culoarea trunchiului).Apoi
modelati-o in forma
unui vas. Turnati un pic de ulei alimentar si continuati amestecarea pana cand tot uleiul
esteabsorbit de plastilina (turnati cate un pic, deoarece acesta va aveatendinta sa curga in
momentul amestecarii). Aveti grija sa nu lucrati deasupraobiectelor ce se pot pata! Repetati
procedeul pana cand obtineti o pasta usor de modelat. Dupa ce ati terminat, puneti amestecul
rezultat intr-un recipient din sticla/ceramica/plastic pentru a va asigura ca nu pateaza lucrurile
din imprejur. Stergeti-va pe maini cu carpa.
Un alt mod de preparare al masticului este folosind rasina copacilor. Cu ocazia
plimbarilor dumneavoastra prin parcuri/paduri, colectati rasina vascoasa de pe copaci si
amestecati-o cu un pic de miere pentru a o face mai maleabila. Daca este prea tare, incercati
sa o incalziti.
Cum se foloseste?
Masticul se aplica pe toata suprafata ranii, inclusiv peste marginea acesteia. Odata cu
formarea calusului (partea din scoarta ce a crescut peste rana), plastilina se va ridica usor,
usor, si eventual se va desprinde complet, lasand rana complet vindecata. Mult succes! ;)

Iernatul bonsailor
Odata cu venirea iernii, cu scaderea temperaturilor si cu micsorarea zilelor, toti arborii
temperati incep sa-si piarda frunzele, sa opreasca cresterea, si sa inmagazineze zaharuri si
carbohidrati in tesuturi, aceste depozite actionand ca un antigel. Timp de patru pana la cinci
58

luni, copacul va trebui sa indure vanturi aspre si friguri puternice. Toate aceste fenomene pot
provoca o multime de daune plantei, asadar trebuie sa vedem cum o putem proteja cat mai
bine, pentru a evita aceste lucruri.
De ce au nevoie de o perioada de iernat?
De-a lungul evolutiei, toate speciile de
plante si-au format un ceas intern. Cu ajutorul
acestuia, ele pot sa-si dea seama, de exemplu,
cand trebuie sa inceapa pregatirile pentru iernat.
Insa, daca bonsaii de exterior sunt adusi inauntru,
in loc sa fie tinuti afara, ceasul acestora va fi
pacalit. Prin urmare, ei vor continua sa creasca pe
timpul iernii. In aceste cazuri, bonsaii pot fi
crescuti pana la maxim doi ani inauntru. Daca se
continua mai mult, planta va incepe sa fie din ce in
ce mai slaba, ca in sfarsit sa intre intr-o perioada
de auto-iernat. De cele mai multe ori, aceasta
perioada este fatala pentru copacel. O analogie
pentru a intelege fenomenul este cea a unui om ce
lucreaza non-stop timp de mai multe zile, la un
moment dat, nu va mai rezista si va pica de
somn... Tocmai de aceea, se recomanda ca
plantelor de exterior sa le fie respectate necesitatea
de a avea o perioada rece in fiecare an.
Ce specii trebuie iernate?
Toate speciile temperate au nevoie de o perioada de iernat. Totusi, sunt anumite
plante, cum ar fi ulmii (Ulmus parvifolia) sau Ligustrum (Ligustrum sinensis), ce desi sunt de
exterior, pot trai fara nici o problema ca bonsai de interior, fara a necesita aceste perioade.
Speciile tropicale si subtropicale (mediteraneene) nu au nevoie de un astfel de interval, ele
nesuportand frigul si temperaturile de sub 15C.
Care e durata minima?
Plantele intra in iernat odata ce temperaturile scad sub 10C pentru mai multe zile.
Perioada necesara iernatului variaza de la o specie la alta. Astfel, minimul este cuprins intre
260 si 1000 de ore la temperaturi constante de sub 10C, sau altfel spus, intre 11 si 42 de zile.
Sa nu va lasati pacaliti, pentru ca desi iarna tine intre trei si cinci luni, temperaturile nu sunt
mereu sub cea de mai sus.
Ce pregatiri trebuie facute?
Este preferabil ca aceste aranjamente sa fie facute inainte ca bonsaii sa intre in
perioada rece, pentru a evita situatiile cand vremea se raceste brusc si bonsaii sunt inca
neprotejati. Odata ce copaceii si-au pierdut toate frunzele (in cazul coniferelor acest lucru nu
se intampla deoarece acele sunt protejate cu o ceara ce previne evaporarea apei din tesuturi),
sunt gata sa fie pusi in locul special amenajat pentru iernat. Ca o regula generala, coniferele
au nevoie de mai putina protectie decat foioasele. Inainte de asta, asigurati-va ca ati curatat
planta de toate frunzele cazute si ca nu are daunatori. In cazul in care are, eliminati-i cu mana,
nefiind indicat sa folositi insecticide in aceasta perioada a anului. Aveti mare grija in special
la panzele de paianjen si la micile insecte ce umbla pe suprafata solului. Acestea se pot
inmulti foarte rapid in momentele cand temperaturile cresc, provocand daune plantutei.
Deasemenea, scoateti muschiul crescut si plantati-l pe un strat de nisip umed, ca primavara
sa-l transplantati la loc.
Urmatorul pas este stabilirea locului unde va fi pus bonsaiul pe perioada iernii. Poate
fi un garaj sau o sera neincalzita, un balcon, sau chiar un colt al gradinii ferit de vant. In cazul
59

in care nu dispuneti de un asemenea spatiu, va puteti construi o cutie-pentru-iernat. Iar daca

traiti in zone foarte reci, va puteti face un pat cald. Patul cald este relativ usor de
realizat. In primul rand, trebuie sa faceti rost de un fir pentru incalzit (se poate gasi la serele
specializate). Este in principiu un fir electric ce pus sub tensiune degaja caldura. Apoi fixati
firul pe jos intr-un loc uscat, cu cat mai putin vant si mai umbros. Acoperiti-l cu nisip si
asezati bonsaiul deasupra. Firul va incalzi pamantul ce la randul lui va incalzi bonsaiul.
Puneti deasupra un termometru pentru a vedea temperatura solului. Aceasta nu trebuie sa
depaseasca 10C. Pentru a cobori temperatura, mai adaugati nisip, iar pentru a o ridica mai
scoateti din el. Se poate folosi si pietris in cazul in care nu dispuneti de nisip.
Daca aveti o gradina, cautati un colt
umbros
si ferit de vant. Sapati o groapa cu
adancimea si diametrul duble fata de cele
ale
vasului si respectiv ale bonsaiului. Pe
fundul
gropii, asezati fie pietris, fie caramizi.
Asezati
bonsaiul deasupra. Umpleti gaura cu paie,
rumegus, sau cu fan, iar bonsaiul acoperitil pana
la nivelul primei ramuri. Nu-l acoperiti mai
mult
de atat, deoarece umezeala continua la
nivelul
ramurilor poate promova putrezirea si
implicit poate omori mugurii. Aveti grija sa
nu fie
zburate paiele/rumegusul/fanul de catre
vant.
Daca aveti un garaj neincalzit sau o sera
(temperatura sa fie intre minim -10C si
maxim 10C), puteti pune direct bonsaiul intr-un colt, fara a-l mai acoperi cu paie.
Daca aveti un balcon si nu este inchis, asezati bonsaiul in locul cel mai ferit de vant si
inveliti-l cu paie/rumegus/fan. Puneti-i o cutie de carton deasupra pentru a opri vantul. In
cazul in care balconul este inchis , procedati ca si in cazul garajului. De stati la parter si nu
aveti nici gradina, nici garaj, nici balcon si aveti o colectie mica de bonsai (1-2 maxim),
lasati-i pe pervaz pana isi pierd frunzele si apoi ii puteti ierna fara nici o problema in frigider
(NU in congelator).
Nu inlaturati zapada ce se asterne pe copacelul dumneavoastra. Aceasta are un rol de
insulator, protejand planta de ger si de vant. Deasemenea, imediat dupa ce ati terminat cu
amplasarea bonsaiului si acoperirea lui cu paie, udati-l bine de tot, asigurandu-va ca si paiele
s-au umezit. Desi nu am specificat, ar fi bine sa acoperiti bonsaii, indiferent de locul unde se
afla, cu ceva cu rol izolator, cum ar fi o cutie de carton (ce nu va atinge varful copacului) sau
folie de plastic. In urma acestei actiuni, urmatorul fenomen se va petrece. Sa zicem ca
temperatura aerului din cutie este de 9C, iar cea a mediului inconjurator este de 0C. Aerul
rece va incerca sa inlocuiasca aerul cald din cutie, insa nu va putea deoarece aerul cald nu
poate decat sa urce, lucru imposibil datorita cutiei. Astfel, desi aerul din cutie se va raci
treptat, el va fi mai cald decat cel de afara, sporind astfel protectia impotriva frigului. Aveti
grija la dimensiunea bonsaiului, cu cat aceasta este mai mica, cu atata trebuie sa-l protejati
mai mult.
Factorii cei mai importanti pentru o iernare de succes
Acestia sunt in numar de patru: apa,
temperatura, vantul si lumina.
Apa
Probabil ca va intrebati cum se uda bonsaii
pe perioada iernii, tinand cont ca solul este de cele
mai multe ori inghetat Ei bine, cu grija! Iarna
este cea mai grea perioada a anului pentru un
60

arbore, asadar, trebuie avuta mare grija. In principiu, se uda la fel ca si in restul anului: adica
atunci cand se usuca suprafata solului. Singura diferenta va fi ca de data aceasta, pamantul se
va usca mult mai greu, deoarece planta nu are fotosinteza, deci nu are nevoie de prea multa
apa. Udarea se va face NUMAI dimineata tarziu, pentru a evita inghetul matinal respectiv pe
cel din timpul noptii. Pentru a va da seama de diferentele dintre vara si iarna, va dau exemplu
situatia mea: eu vara ud bonsaii o data pe zi, pe cand iarna o data pe saptamana. Exista totusi
riscul sa putrezeasca radacinile. Acest fenomen poate aparea in cazul in care a plouat
incontinuu, sau solul a ramas ud mereu (fara se se mai usuce) timp de mai multe zile In
aceste cazuri este recomandat sa se incline vasul intr-o parte pentru a promova scurgerea apei,
sau sa fie mutat bonsaiul intr-un loc mai ferit de ploaie.
Temperatura
Temperatura este cel de-al doilea factor in ordinea importantei. Aceasta dicteaza daca
planta va ramane in perioada de iernat sau daca isi va reincepe activitatea. Temperatura poate
omori o planta, sau o poate face sa prospere. Desi pamantul poate fi inghetat, copacelul nu
este datorita combinatiei de zaharuri, alcooluri din zahar si carbohidratilor. Spre deosebire de
radacini, partea superioara a plantei (trunchi si ramuri) poate rezista la temperaturi mai
scazute. De aceea ne bazam pe protejarea radacinilor, si nu a coroanei si a trunchiului. In
general, majoritatea arborilor din zonele temperate, pot rezista fara nici o problema la
temperaturile de pana la -10C. Sub aceste temperaturi intervin probleme in structura
celulelor, printre cele mai grave numarandu-se si pierderea ramurilor sau chiar a intregului
copac. Totusi, daca vedeti la Meteo ca se anunta temperaturi de -20C la noapte, nu va
panicati! Atata vreme cat copacelul este invelit cu paie si este in-afara bataii vantului, totul
ar trebui sa fie in regula. In cazul bonsailor, cel mai periculos lucru ce se poateintampla, este
inghetarea si dezghetarea rapida a solului in fiecare zi, lucru cauzat de scurtele perioade
insorite
si calduroase din timpul iernii. Aceasta
schimbare rapida de temperatura poate
provoca daune la nivelul radacinilor. Este
recomandat sa-l acoperiti cu zapada pentru a
mentine temperatura cat mai scazuta.
Vantul
Cea mai periculoasa actiunea a vantului este
uscarea
tesuturilor. Acestea incep sa evapore apa, sa se
deshidrateze, si cum radacinile nu mai pot
absorbi
apa deoarece este inghetata, ajung sa se usuce
complet. In acel moment exista riscul sa fie
omorati toti mugurii si chiar sa fie pierduta
ramura
respectiva. De aceea bonsaii trebuie feriti de
vant
cat de mult posibil.
Lumina
Pe timpul iernii, bonsaii nu au nevoie de
lumina dupa ce si-au pierdut frunzele deoarece nu pot face fotosinteza. Acelasi lucru se aplica
si la conifere, desi isi pastreaza acele, fotosinteza este dependenta de temperaturile ridicate,
iar in aceste conditii nu are loc. Asadar, sunteti sfatuiti sa amplasati copacelul intr-un loc cat
mai umbros posibil, un alt motiv fiind ca lumina poate provoca o incalzire a aerului din jurul
plantei, stimuland deschiderea mugurilor intr-un moment nepotrivit.
Pe durata iernii puteti sa va ascutiti sculele, sa va aprovizionati cu pamant sau cu
sarma, etc. Odata cu venirea primaverii, plantele vor incepe sa-si deschida mugurii. Acest
fenomen se va petrece cam dupa o saptamana de temperaturi de peste 10C. Puteti muta
bonsaii la locul lor original si puteti transplanta muschiul. Nu va pacaliti de vremea calda si
frumoasa, gerul se poate intoarce oricand, asa ca mai pastrati paiele o vreme Sper ca aceste
informatii va vor ajuta sa treceti peste iarna cu usurinta. Pentru mai multe informatii, cititi si
articolul despre cutie-pentru-iernat.
61

Ustensile
Pasionatii aduna incetul cu incetul diferite scule pentru a-si facilita munca si a-si spori
placerea cand lucreaza la un bonsai. Acest proces se
realizeaza treptat, incepand cu unelte simple de gradinarit si
ajungand pana la ustensile specializate de inalta calitate.
Cand vine vorba de unelte, trebuie tinute minte doua lucruri
foarte importante. Primul este sa folositi instrumentul potrivit
pentru fiecare activitate in parte. Acest lucru va va garanta o
experienta placuta atunci cand lucrati la un bonsai. De
exemplu, niciodata nu veti folosi o foarfeca pentru a taia o
ramura groasa, ci un cleste concav sau un ferastrau. Al doilea
lucru este ca trebuie sa aveti grija de uneltele dumneavoastra.
Intodeauna curatati-le dupa ce le-ati folosit, ascutiti-le daca
necesita acest lucru si ungeti-le cu ulei in mod regulat. Astfel
veti garanta ca isi vor pastra calitatile in timp si ca nu veti pierde investitia realizata.
Sfaturi inainte de achizitionare:
Este important sa cunoasteti atat scopul unei ustensile cat si limitarile ei. Insa, ca in
orice
arta, cea mai importanta este insasi imaginatia
dumneavoastra. Este deasemenea indicat sa
cumparati sculele de cea mai inalta calitate ce
va sunt
permise decatre buget. In general, viata acestora
depinde de materialele din care sunt facute si de
atentia
la detalii in timpul ansamblarii. Cel mai
elocvent exemplu cel al duritatii otelului. Astfel,
cu cat
acesta este mai dur, cu atata este mai greu de
produs.
Un cleste ce are capetele de taiere dintr-un aliaj
de
inalta duritate va rezista mai mult decat unul
obisnuit. De aceea, va recomand sa va
cumparati uneltele cele mai bune. Acestea sunt facute sa reziste efectiv o viata intreaga, atata
vreme cat nu sunt supuse abuzurilor (cum ar fi sa taiati o sarma de cupru cu o foarfeca) si
sunt ingrijite cat de cat. Deasemenea, ganditi-va ca veti face o afacere mult mai profitabila
daca veti cumpara un singur instrument mai scump, decat daca veti cumpara mai multe si mai
ieftine, ce au insa o calitate indoielnica.
Uneltele de baza:
Taierea partilor nedorite dintr-un copacel este foarte importanta in arta bonsailor. Cele
mai folosite scule sunt foarfeca si clestele. Pe cand o foarfeca poate taia frunzele si ramurile
verzi ale unei plante, aceasta nu poate suprima o ramura lemnoasa asa cum o face un cleste.
Uneltele de baza ce nu trebuie sa lipseasca din trusa oricarui amator, sunt: un cleste concav, o
foarfeca, o foarfeca lunga pentru frunze, o grebla pentru radacini, o penseta, un ferastrau si un
cleste pentru taiat sarma.
Lista instrumentelor:

62

Clesti concavi:
Este cea mai importanta ustensila din arta bonsailor. Se
foloseste pentru a taia o ramura lemnoasa. Avantajul sau este ca in
urma eliminarii unei ramuri, lasa o adancitura ce promoveaza
cicatrizarea corecta a ranii. Se gaseste in mai
multe dimensiuni,cea mai folosita fiind cea
medie, cu lungimea de aproximativ 20cm.
Exista si un alt tip de cleste concav, numit cleste
sferic-concav. Acesta
are capetele mai rotunjite si este folosit pentru
indepartarea cioturilor
sau a radacinilor foarte groase, pe care un cleste
concav nu le-ar putea
suprima.
In cazul in care nu gasiti un cleste concav, puteti folosi unul pentru scoaterea cuielor
din scanduri, insa vor trebui polizate capetele astfel incat sa devina mai ascutite.
Foarfece:
Foarfecele sunt instrumente de baza folosite pentru
taierea foliajului, a ramurilor verzi, a mugurilor, a radacinilor
si pentru defoliere. In principiu, veti avea nevoie de doua.
Prima este foarfeca obisnuita. Cu aceasta veti face majoritatea
operatiunilor de tundere a frunzelor. A doua este
foarfeca lunga. Cu ajutorul ei veti putea ajunge in
interiorul coroanei, neriscand sa raniti ramurile
din apropiere. Alte foarfece
sunt cele pentru defoliere, ce au o forma speciala
ce le face mai precise si
foarfecele pentru muguri ce au manerele departate
pentru a evita prinderea
mugurilor intre acestea.
Daca nu dispuneti de foarfece speciale pentru bonsai, puteti folosi o foarfeca de
gradina obisnuita. Iar pentru foarfecele lungi, una medicinala.
Greble:
Sunt folosite in special cand se efectueaza schimbarea solului unui
bonsai si au ca scop curatarea radacinilor de pamant. Majoritatea sunt
prevazute cu o spatula la capat ce ajuta la tasarea solului.
Pensete:
Ajuta la curatarea copacelului de frunze
moarte, insecte,
buruieni si alte mizerii. Au si acestea de cele mai
multe ori o
spatula la capat.
Puteti folosi si pensete pentru sprancene daca nu aveti pentru bonsai.
Ferastraie:
Se intrebuinteaza in cazul suprimarii unei ramuri foarte groase sau pentru eliminarea
radacinilor, deoarece pietricele din sol ar putea toci lama foarfecelor. Este
indicat sa cautati unul ce taie cand trageti, nu cand impingeti deoarece
riscul de a indoi ramura scade considerabil.
Clesti pentru radacini:
Acestia se folosesc numai pentru taierea radacinilor.
foarfece sau de clestii sferici-concavi, acestia au capetele de
rezistente si respectiv mai late, fiind perfecte pentru masa

63

Spre deosebire de
taiere mai
radiculara.

Carligul pentru radacini:

Se utilizeaza pentru descurcarea radacinilor in timpul procesului de
schimbare al pamantului astfel incat acestea sa radieze uniform dinspre
trunchi.
Clesti pentru sarma:
Acestia se impart in doua categorii. Prima este cea a clestilor facuti sa taie
sarma. Spre deosebire de clestii normali pentru cabluri, cei de bonsai au capetele
rotunjite pentru a evita ranirea scoartei. A doua categorie este cea a clestilor pentru
indoirea sarmei sau tinerea acesteia in loc. Se aseamana cu un patent.
Levier pentru indoirea ramurilor:
Este un instrument simplu, format dintr-o bara si doua
fixatoare, ce actioneaza ca un levier cand se doreste indoirea unei
ramuri legata cu sarma.
Clesti pentru jin-uri:
Sunt folositi pentru indepartarea scoartei si lemnului de pe
viitoarele jin-uri.
Clesti pentru despicarea trunchiului:
Se intrebuinteaza daca se doreste craparea unui trunchi sau a unei ramuri.
Forma capetelor de taiere si lamele simetrice ajuta la acest proces prin provocarea de
daune minime.
Bete pentru pamant:
Se utilizeaza dupa operatiunea de schimbare a pamantului pentru a-l indesa in locurile
greu de ajuns (cum ar fi sub baza trunchiului).
Clampa:
Instrument format din doua carlige si un picior ce este
indoirea ramurilor.

folosit pentru

Perii:
Sunt uzitate in curatarea trunchiului, jin-urilor sau a shari-urilor de alge sau
muschi cat si in nivelarea solului. Pot fi folosite si cele metalice. Pentru nivelarea
sau debarasarea suprafetei pamantului de frunzulite, se recomanda cele din fibra de
nuca de cocos.
Site si cupe:
Se folosesc pentru sortarea pamantului in functie de granulatie,
respectiv pentru colectarea si amestecarea solurilor.
Cutite pentru grefe:
Sunt cutite speciale, cu lama foarte ascutita folosite in
grefelor. Se gasesc la Romstal Garden.

crearea

Plasa:
Desi nu este o ustensila, aceasta este folosita in
gaurilor de evacuare ale vasului, pentru a impiedica infundarea
acestora sau pierderea solului prin acele orificii.

64

acoperirea

Sarma:
La fel ca si plasa, nu este o unealta. Insa se utilizeaza pentru legarea
bonsailor. Se gaseste sub mai multe dimensiuni si materiale. Cele mai des
intalnite sunt sarmele din cupru si aluminiu. Daca acestea au izolatie pe ele,
se recomanda eliminarea acesteia. Daca se doreste refolosirea cuprului, se
va proceda astfel. Se indreapta sarma si se incalzeste pana devine alba. Apoi
se scufunda rapid intr-o galeata cu apa. Sarma va capata o nuanta
portocalie-rozalie, lucru normal, aceasta fiind oxidarea suprafetelor.
Aprinzatoare:
Sunt folosite pentru indoirea jin-urilor uscate sau pentru netezirea shariurilor.
Unelte electrice si dalti:
Se intrebuinteaza pentru sculptarea lemnului. Se
diferite capete de taiere, pentru a realiza diverse efecte. Nu
sunt instrumente periculoase si ca trebuie sa purtati o masca
cand le folositi.

gasesc cu
uitati ca
si ochelari

Ingrijirea uneltelor:
Ingrijirea in mod regulat este esentiala daca doriti ca ustensilele dumneavoastra sa
reziste de-a lungul anilor. Iata cateva sfaturi:
a) pastrati uneltele in interior, intr-un loc uscat si intunecos, fara ca acestea sa se atinga intre
ele.
b) nu torsionati foarfecele cand taiati deoarece veti strica alinierea lor.
c) dupa fiecare utilizare, curatati-va sculele cu apa si sapun si eliminati seva ramasa.
d) dupa ce le-ati curatat, uscati-le si ungeti-le cu un ulei de buna calitate, cum ar fi WD40.
e) nu scapati uneltele pe jos.
f) indepartati orice urma de rugina cu hartie abraziva.
g) indepartati pietrisul de pe radacini inainte de a le taia cu foarfeca.
h) pastrati lamele ascutite, fara indoituri sau denivelari.
i) daca nu va pricepeti, lasati un mestesugar sa va ascuta sculele.
j) tineti minte ca lamele sunt taiate la un unghi, incercati sa-l respectati daca doriti ca acestea
sa mai taie.
k) nu uitati ca o ustensila poate rezista si o viata intreaga atata vreme cat e ingrijita corect.

Glosar
A.
AKADAMA: pamant folosit frecvent pentru crestera bonsailor. Are o consistenta poroasa,
retine excelent umiditatea si permite circulatia aerului. Este alcatuit din argila arsa si
granulata, fiind considerat unul dintre cele mai bune soluri pentru toate speciile de arbori si
arbustii miniaturali.
APEX: Portiunea din varf a unui copac sau arbust.
APICAL: (de ex. despre muguri) care sta in varful unei ramuri.
ARAKAWA: arbore care prezinta o scoarta groasa, asemenea copacilor varstnici.
B.
BANKAN: stil de formare a unui bonai, insemnand trunchi rasucit.
BONKEI: ghiveci infatisand un peisaj natural; poate contine plante, stanci, figurine etc.
BUNJIN: numit si Literati, este un stil de formare a unui bonsai in forma verticala sau
aproape verticala, cu trunchiul golit de ramuri, exceptand partea superioara.
65

C.
CUTTING: portiune de radacina, tulpina sau frunza preluata de la o planta si pusa la
inradacinat pentru obtinerea unei noi plante. CHOKKAN: stilul vertical drept: unul dintre
stilurile de baza in arta bonsailor. Arborele are un singur trunchi care este perfect
perpendicular pe sol, iar ansamblul coroanei este foarte bine echilibrat.
CAMBIUM: tesut localizat intre scoarta si partea lemnosa. Asigura cresterea in grosime a
tulpinii si radacinii copacului.
CHIU BONSAI: un bonsai a carui inaltime este cuprinsa intre 30 si 60 cm.
CALLUS: Tesut cicatriceal care se formeaza in jurul unei ramuri taiate sau a trunchiului
vatamat, in procesul de vindecare a acestora.
CHLOROSIS: colorarea in galben a frunzelor prin pierderea clorofilei. Poate rezulta din
deficienta de minerale sau din alte cauze.
D.
DAI BONSAI: un bonsai de dimensiuni mari, intre 60 si 100 cm. sau mai mult
DEFOLIATION: operatiune prin care se indeparteaza frunzele unui bonsai, partial sau total,
pentru obtinerea unor frunze mai mici si a unui coronament mai fin.
E.
EDA: ramura.
F.
FUKINAGASHI: Stil de bonsai numit si batut de vant, in care arborele pare sa fi fost
supus permanent vantului dintr-o singura directie, imprimnadu-i-se o anumita pozitie a
ramurilor si inclinare a trunchiului.
G.
GRAFTING: procedeu prin care pe tulpina unei plante se grefeaza un mugur sau o portiune
din tulpina altei plante; in timp, acestea vor deveni o singura planta. Tehnica nu este
intotdeauna indicata pentru bonsai, deoarece lasa cicatrice inestetice pe trunchi.
H.
HAN KENGAI: stil de bonsai numit si semi-cascada, o varianta a stilului Kengai
HOKIDACHI: numit si maturica, este un stil de formare a bonsailor constand intr-un
trunchi drept, vertical si o coroana rotunda, simetrica, ilustrand idealul in amplasamentul
ramurilor. Zelkova serrata (ulmul japonez cu scoarta cenusie) si Ulmus parvifolia (ulmul
chinezesc cu frunze mici) sunt frecvent formati in acest stil.
I.
INTERNOD: portiunea de tulpina dintre doua noduri succesive.
ISHITSUKI: bonsai crescut intr-o portiune adancita (firida) dintr-o piatra.
J.
JIN: ramura cu aspect de lemn mort sau portiune de trunchi care creeaza aceasta impresie:
efectul se obtine prin prelucrare si albire.
K.
KABUDACHI: Stilul trunchiuri multiple (multi-trunk).
KANUMA: Tip de sol japonez fara calciu pentru cresterea speciilor Cammilia si Azalea.
KENGAI: Stilul cascada.
L.
LARVE: Larva.
LAVA: Sol de natura vulcanica format din cenusa vulcanica sfaramata.
LAYERING: Marcotaj.
LEADER: Lastarul in crestere din varful unei ramuri.
LENTICEL: Lenticela(e); por din scoarta arborilor prin care se face schimbul de gaze intre
partile interne ale tulpinii si atmosfera.
LIFTING: Recoltarea unei plante din natura, impreuna cu sistemul radicular si sol
LIGNIFIED: Parte lignificata (lemnoasa) a unui lastar sau a unei radacini.
LITERATI: Stilul forma literatilor.
LOAM: Tip de sol aerisit format din parti egale de materie organica, argila si nisip.
66

M.
MAME: Un bonsai indeajuns de mic pentru a putea incapea in palma; bonsai mai mic de 15
cm.
MEDULLARY RAY: Portiune a maduvei cu rol in stocarea zaharurilor pentru cresterea din
primavara.
MISTING: Pulverizarea apei la nivelul coroanei bonsaiului in scopul asigurarii umiditatii.
MOYOGI: Stilul vertical curbat.
MYCORRHIZA: Micoriza(e); tip de ciuperca microscopica ce creste si se dezvolta in sol la
nivelul radacinilor si care ofera copacului apa si minerale in schimbul zaharurilor furnizate
de catre planta.
N.
NEAGARI: Stil in care radacinile sunt expuse.
NEBARI: Radacinile vizibile de la nivelul solului.
NEEDLE: Ac; tipul de frunza cu textura rigida, specifica coniferelor.
NEW WOOD: Cresterea de sezon.
NETSUNANARI: Variatie a stilului pluta
NITROGEN (N): Azot (nitrogen)
NODE: Nod; punctele de pe ramura sau lastar de unde apar noi frunze si muguri.
NPK: Abreviatie a celor 3 elemente chimice principale implicate in cresterea si dezvoltarea
plantelor: azot-fosfor-potasiu (N/P/K)
O.
OSMOSIS: Osmoza; procesul prin care are loc trecerea apei si nutrientilor in planta, la
nivelul radacinilor.
OLD WOOD: Cresterea din anii anteriori.
ORGANIC MATTER: Materie organica.
OVERPOTTING: Plantarea unui bonsai intr-un vas mai mare decat normal in scopul
dezvoltarii unui sistem radicular puternic.
P.
PATHOGEN: Agent patogen; microorganism ce cauzeaza boli si/sau afectiuni.
PEAT: Materie organica in descompunere specifica mlastinilor.
PENJING: Bonsai chinezesc.
PERLITE: Roca de natura vulcanica cu o mare capacitate de retinere a umiditatii.
PETIOLE: Petiol; codita frunzei.
PH: unitatea de masura a aciditatii solului (7:pH neutru; <7:pH acid: >7:pH alcalin)
PHLOEM: Floem; tesut de sub scoarta arborilor cu rol in distribuirea sevei elaborate.
PHOTOSYNTHESIS: Fotosinteza; procesul biochimic prin care frunzele produc zaharuri
din bioxid de carbon, apa si lumina solara.
PHOSPHORUS (P): Fosfor.
PINCHING OUT: Smulgerea noilor lastari cu varful degetelor.
POT: Vas pentru bonsai.
POTASSIUM (K): Potasiu.
POTENSAI: O planta ce are potential de a fi transformata in bonsai.
POT BOUND: Vas complet invadat de radacini.
PRICKING OUT: Mutarea plantelor rasarite din seminte in vase individuale.
PROPAGATOR: Vas prevazut cu capac de plastic folosit pentru propagarea butasilor.
PROSTRATE: Planta cu crestere orizontala (pe sol).
PRUNING: Formarea generala prin taierea lastarilor, frunzelor, ramurilor si trunchiurilor.
PUMICE: Roca poroasa de natura vulcanica cu textura dura si culoare alba.
PUNSAI: Pronuntia in limba chineza a cuvantului bonsai.
Q.
R.
RACEME: Racem; inflorescenta in forma de ciorchine.
RAFFIA: Rafie; fibre obtinute din nervurile frunzelor anumitor specii de palmieri.
67

RAFT STYLE: Stilul pluta (Ikadabuki).

RAMIFICATION: Ramificare.
REPOTTING: Transplantarea unei plante in alt vas cu sol proaspat.
REVERSE OSMOSIS: Osmoza inversata; iesirea apei din planta prin radacini, fenomen
cauzat de fertilizarea exagerata.
ROOTBALL: Masa compacta formata din sistemul radicular si pamant vizibila cand planta
este ridicata din vas.
ROOT BURN: Arderea radacinilor cauzata de fertilizarea excesiva.
ROOT HAIR: Celula crescuta din radacina.
ROOT PRUNING: Taierea si curatirea radacinilor.
ROOTING HORMONE: Hormoni de crestere (auxine) folositi pentru cresterea radacinilor
si pentru stimularea dezvoltarii de radacini adventive.
ROOTSTOCK: Altoi; sistemul radiculat + tulpina in care este grefat port-altoiul.
S.
SABAMIKI: Stil cu trunchiul zgariat, sfasiat, rupt in bucati.
SAIKEI: Stil ce sugereaza gradinile miniaturale existente in istorie.
SAPWOOD: Portiunea externa a xilemului, localizata imediat sub scoarta cu rol in
distribuirea apei si nutrientilor.
SCION: Lastar.
SCORCH: Arsura.
SEASONAL BONSAI: Bonsai care prezinta o forma frumoasa si deosebita pentru o scurta
perioada din an (speciile cu flori si fructe).
SEKIJOJU: Stilul cu radacini peste piatra.
SEMI RIPE CUTTINGS: Taieturi semi-lemnificate.
SHAKAN: Stilul inclinat.
SHARI: Inlaturarea partiala a scoartei de pe tulpina urmata de albire artificiala.
SHARIMIKI: Variatie a stilului sabamiki; trunchiul ce are doar o linie de viata.
SHIMPAKU: Denumire populara a speciei Juniperus chinensis sargentii
SHOHIN: Bonsai mai mic de 25 cm.
SIFTING: Strecurare; a strecura.
SOFTWOOD CUTTINGS: Butas recoltat de pe tulpina, folosit in vederea propagarii a noi
plante.
SOJU: Padurice de bonsai formata din 2 arbori.
SOKAN: Stilul trunchi dublu.
SPECIES: Specii.
SPHAGNUM MOSS: Muschi Sphagnum.
STANDARD: Standard, obisnuit, clasic.
STOCK: 1: Tulpina; trunchi; ciot; butuc; portaltoi 2: origine; sursa 3: amestec nutritiv
lichid.
STRATIFICATION: Stratificare.
STOMATA: Stomata(e); Por(i) din epiderma frunzelor, prin care se realizeaza schimbul de
gaze dintre plante si mediu si se elimina apa din planta.
STYLE: Stil.
SUBSPECIES: Subspecii.
SUBTROPICAL: Subtropical(a)
SUCCULENT: Planta cu tesuturi moi si suculente, specializate in retinerea apei si
umiditatii.
SUCKER: Lastar.
SUIBAN: Platou de ceramica fara gauri de scurgere, folosit pentru expunerea de suiseki.
SUISEKI: Pietre cu semnificatii divine, cu forme foarte frumoase si implicatii mitologice.
SYNONYM: Sinonim.
SYSTEMIC: Sistemic.
T.
68

TAKING CUTTINGS: butasire.tehnica de inmultire asexuata constand in preluarea unei

portiuni de tulpina, radacina sau frunza si punerea ei la inradacinat pentru obtinerea unei
noi plante. Avantajul acestei metode de inmultire fata de inmultirea prin seminte este
obtinerea de indivizi identici cu planta-mama (clone).
TACHIAGARI: Portiunea inferioara a trunchiului.
TOKONOMA: Loc amenajat cu mult gust in stilul japonez traditional intr-un colt al casei,
unde sunt expusi bonsaii de exterior pentru o scurta perioada, alaturi de alte plante si arta
caligrafica (kanji).
TREE: Copac; arbore.
U.
URO: gaura intr-un copac, formata prin caderea unei ramuri si putrezirea locului respectiv.
V.
VARIETY: Subdivizunea unei specii. Al treilea nume din denumirea in Latina al unei
plante. Ex: Acer palmatum Deshojo.
VARIEGATED: Copac cu frunzele colorate in doua sau mai multe culori.
VERMICULITE: Mica ce a fost expandata prin ardere. Folosita in inradacinarea butasilor.
VIEWING STONE: Piatra apreciata pentru insusirile sale estetice. Sin: suiseki.
W.
WHETSTONE: piatra folosita pentru ascutirea lamelor.
WIRE: sarma.
X.
XYLEM: Zona de sub cambium ce aduce nutrienti de la radacini la frunze.
Y.
YAMADORI: Copaci luati din natura pentru a fi modelati in bonsai.
YOSE-UE: Termen japonez pentru o padure de bonsai sau o plantatie in grup.

Platforme pentru bonsai

Platformele se folosesc pentru padurile bonsai deoarece acestea rareori se
armonizeaza cu un vas. Deasemenea, se mai pot folosi si pentru bonsai solitari, cazul
acesta fiind mai rar intalnit. Platformele vin in diferite forme si dimensiuni, fiind
limitate doar de imaginatia celui care le face. Platformele se pot realiza de-a lungul
anului, cu exceptia iernii cand temperaturile sunt prea scazute.
Materiale:
Constructia unei platforme este relativ simpla si ieftina. Veti avea nevoie doar
de un loc unde va puteti desfasura activitatea si cateva materiale:
-un sac de ciment;
-un sac de nisip;
-rabitz;
-sarma de fier;
-patent;
-o galeata;
-un bat;
-colorant pentru ciment (optional);
-o pereche de manusi;
-folie de plastic;

69

Toate aceste produse se pot gasi la BricoStore sau la Praktiker.

Cum procedam?
In primul rand, vremea trebuie sa fie frumoasa, in mare
parte sa nu ploua ziua respectiva si cea urmatoare. Gasiti un loc
pe care-l puteti murdari invoie, fara a exista riscul sa stricati ceva.
Apoi, intindeti folia de plastic pe jos. Acoperiti-o cu un stratde nisip pentru a va
asigura ca cimentul nu va curge sau nu va aluneca. Udati nisipul. Apoi, luati rabitzul
si taiati-l la dimensiunea dorita. Modelati-l astfel incat sa obtineti
forma pe care o doriti. Treceti cateva fire din sarma de-a lungul
acestuia pentru a asigura o rezistenta sporita.Puneti-va manusile
pe maini (daca lucrati fara manusi, peste cateva ore vi se vor
usca). Pe urma, amestecati intr-o galeata parti egale de ciment si
nisip.Adaugati apa astfel incat consistenta cimentului sa nu fie
nici lichida, nici solida. Incercati sa fie pe undeva la mijloc. Daca
doriti mai multa rezistenta, puneti mai mult ciment. Deasemenea,
puteti adauga si colorant. Trasati cu degetul pe nisip conturul
platformei. Apoi, aplicati un strat de ciment, incadrandu-va in
conturul respectiv. Pe urma, puneti scheletul platformei peste
ciment si apasati usor, astfel incat acesta sa intre un pic in ciment.
In continuare, umpleti scheletul cu ciment. La sfarsit, cu ajutorul batului, faceti cateva
gauri de evacuare in acesta.Incercati sa faceti o modelare cat de cat a platformei cat
cimentul este maleabil, deoarece se va intari. Aplicati diferite texturi, forme, curbe cu
ajutorul unui cutit, mainilor sau al unei pensuleDupa 12 ore, cimentul se va intari
cam pe la jumatate, acesta este momentul cand veti putea face ultimele retusuri. Timp
de 48 de ore de la crearea platformei, aceasta nu trebuie udata deoarece se va duce
cimentul Dupa doua zile, cand acesta s-a intarit, poate fi lasata in
vreme fara nici o grija. Deasemenea, timp de o luna va trebui sa
oudati in mod regulat, cam de 2-4 ori pe zi, pentru a evita aparitia
crapaturilor. Abia dupa o luna de zile o veti putea ridica din locul
respectiv, ca de altfel riscati sa se crape. Timp de minim doua
luni, platforma trebuie lasata in vreme pentru
a elimina efectele nocive ale cimentului asupra radacinilor. Daca
nu aveti timp sa o udati de 4 ori pe zi, o puteti acoperi cu o carpa
umeda sau cu nisip, atunci stropirea fiind mai rar necesara. Dupa
ce ati terminat, stropiti-o de doua ori cu otet pentru a elimina
alcalinitatea acesteia. Pentru mai multe poze cu platforme, vizitati
galeria cu bonsai.

Vase pentru bonsai

Vasul unui bonsai este elementul final de design,

cel ce poate strica aspectul, sau poate adauga acea ultima
nota de eleganta copacelului. De regula, bonsaii
sereplanteaza in acelasi vas, insa exista cazuri cand
forma sau culoarea acestuia nu se mai armonizeaza cu
cea a copacelului si se doreste o schimbare. Alegerea
70

unui vas din sumedenia celor existente este foarte dificila, insa cu ajutorul bunului
gust personalsi al urmatoarelorsfaturi, aveti mari sanse sa-l nimeriti pe cel mai bun.
Ce caracteristici trebuie sa aiba un vas de bonsai?
Un ghiveci pentru bonsai trebuie sa aiba gauri de evacuare in proportie cu
marimile acestuia, un fund plat pentru a evita stagnarea apei si nu trebuie sa fie
glazurat in interior pentru a permite radacinilor sa adere mai usor la suprafata
acestuia. Deasemenea, piciorusele nu trebuie sa lipseasca deoarece acestea ridica
vasul deasupra nivelului apei scurse.Vasele de bonsai sunt facute din ceramica pictata
si apoi arsa la temperaturi in jurul a 1260C, fapt ce o face
impermeabila si rezistenta la inghet.
Ce dimensiuni si ce forma trebuie sa aiba?
Ideal, lungimea acestuia ar trebui sa fie cat latimea
coroanei, iar adancimea lui cat grosimea trunchiului in
punctul de unde incep radacinile.
Plantatiile in grup se aseaza de obicei in vase putin
adanci si late pentru a conserva efectul vizual.
Stilul semi-cascada sau cascada se planteaza in vase speciale, cu adancimea
cat jumatate din lungimea copacelului iar latimea cat jumatate din latimea coroanei.
Nu uitati ca aceste doua stiluri se pun pe standuri pentru bonsai, ce ridica vasul astfel
incat ramura inferioara sa nu atinga solul.
Pentru restul stilurilor, forma se alege in
functie de copacel. Si anume, daca acesta are o
forma feminina, gratioasa, subtire, unduioasa,
atunci si vasul trebuie sa aiba marginile rotunjite.
Daca forma este masculina, cu unghiuri ascutie,
trunchiul e mai gros, cu multe cicatrici, etc, atunci se recomanda un ghiveci cu
marginile ascutite.
In cazul stilului maturica, cele mai des intalnite vase sunt cele cu o forma
circulara sau ovala.
Cum alegem culoarea?
Ca regula generala, culoarea trebuie sa complimenteze specia acestuia, sau o
caracteristica specifica ei. De exemplu, pinilor
(Pinus sp.) li se potrivesc vasele
dreptunghiulare cu nuante pamantii deoarece se
armonizeaza cu culoarea scoartei si cu mediul
in care traiesc in natura. In cazul speciilor cu
flori, cum ar fi azaleele (Rhododendron
indicum), se cauta vase de culoare
complementara cu cea a florilor.
Pentru restul speciilor, se folosesc vase cu culori pastelate, cum ar fi albastru, verde,
cremNu exista o regula stricta, totul tinand de gustul fiecaruia. Tineti cont ca o
culoare prea stridenta a unui vas va fura atentia privitorului de la bonsai la ghiveci,
stricand compozitia.
Alte vase
Exista si alte tipuri de vase cum ar fi cele hexagonale, octogonale, platforme
cat si cele in forma de semi-luna. Platformele se folosesc
pentru plantatii tip padure iar cele in forma de semi-luna
pentru stilurile cascada sau sem
71

Distribuitori de plante si articole de gradinarit

Aceasta este o lista cu toti distribuitorii de plante si articole de gradinarit din

tara. Lista va fi updatata constant, daca aveti un distribuitor pe care doriti sa-l
includeti, trimiteti un e-mail la adresa razvan.savin@gmail.com. Pentru a afla locatia
adreselor din Bucuresti, intrati pe Harta
Bucuresti:
Romstal Garden Vitan
Sos. Vitan - Barzesti 11A, Sector 4
Tel./Fax: +4 021 332.09.01/06
Orar: L-V: 8-18; S: 8-16; D: 8-13
Web: Romstal Garden
e-mail: garden@romstalb.ro
Romstal Garden Pipera
Sos. Pipera, cum veniti din centru, imediat dupa
trecerea de cale ferata, pe dreapta.
Orar: L-V: 8-18; S: 8-16; D: 8-13
Web: Romstal Garden
e-mail: garden@romstalb.ro
Cris Garden Plaza
Sos. Bucuresti-Ploiesti Km.15
Tel./Fax: +4 021 2360466
+4 021 2360871
Web: Cris Garden Plaza
e-mail: office@crisgarden.ro
Eco-horticultura
Bd. Timisoara nr. 89
Tel./Fax: +4 021 777 30 72
Mobil: +4 0744 370 290
Web: Eco-horticultura
e-mail: office@eco-horticultura.ro
Eco-horticultura Showroom
DN1, km 27
Tel./Fax: +4 021 267 71 80/83
Mobil: +4 0741 268 251
Web: Eco-horticultura
e-mail: office@eco-horticultura.ro
Eco-horticultura Pipera-Tunari
Mobil: +4 0743 128 536
Web: Eco-horticultura
e-mail: office@eco-horticultura.ro
72

Decoflora
Str. Dionisie Lupu nr.46, Sector 1
Tel./Fax: +4 021 212.25.49 / 210.95.76
Web: http://www.decoflora.ro
GreenShop
Soseaua Pipera Tunari 38DPipera, Judetul Ilfov
Tel./Fax: +4 021 231 58 83
Mobil: +4 0744 674 280 Ing. Iulian Svaicovschi
+4 0744 674.270 Ing. Liviu Avram
Web: GreenShop
e-mail: info@greenshop.ro
SCDP Baneasa
Bd. Ion Ionescu de la Brad nr 4, sector1
Tel./Fax: +4 021 233 06 13 (secretariat)
+4 021 233 06 17 (secretariat stiintific)
+4 021 233 06 33 (poarta)
+4 021 233 06 07 (contabilitate)
+4 021 233 06 14
Orar: Luni-vineri: 8-16.00
Smbt: 8.00- 14.00
Duminic: 8.00- 12.00
Web: SCDP Baneasa
e-mail:office@statiuneabaneasa.ro
Semperflorens Sediu
Sect.1, Calea Grivitei 401Bl. P, Sc. A, Ap.2, Bucuresti
Tel./Fax: +4 021 667 17 95
+4 0723 548 758
+4 0740 064 269
+4 021 222 68 58
Web: SemperFlorens
e-mail: semperflorens@pcnet.ro
Semperflorens Showroom
Sos. Bucuresti-Ploiesti (la intrarea in Otopeni)
Web: SemperFlorens
e-mail: semperflorens@pcnet.ro
Garden Services
Str. Apele Vii Nr. 1, Sector 6, Bucuresti
Tel./Fax: +4 0722.67.66.38
+4 0722.39.32.51,
+4 021 224.70.22
Web: Garden Services
e-mail: garden@xnet.ro
Gradina Botanica Bucuresti
Sos. Cotroceni nr. 32, sector 6
Tel./Fax: +4 021 410.91.39
+4 021 318.15.59
Orar: L-D: 8-20 (vara) L-D: 9-17 (iarna) Ma, J, S, D: 9-13 (muzeu, sere)
73

Hollandia Green
Orar: Luni-vineri 9.00-17.00
Tel./Fax: +4 021 45705 05
+4 021 45705 06
+4 0745 037 150
+4 0722 225 898
+4 021 457 05 07
Web: Hollandia Green
e-mail: office@hollandiagreen.ro
Mures:
Odu Garden Center
Sngeorgiu de Mures str.Principala 1042B
Tel./Fax: +40 744 556594
+40 265 318945
+40 265 318946
Web: Odu Garden Center
e-mail: office@odu.ro
Arad:
Eutopia Gardens
Str Stefan Augustin Doinas, nr 14310012, Arad
Tel./Fax: 0040 257 283030
0040 257 251431
Web: Eutopia Gardens
Email: office@eutopiagardens.com

Grefarea
Grefarea sau altoirea consta in implantarea unei plante cu un
segment vegetal ce treptat va ajunge sa inlocuiasca respectiva
parteaeriana. In marea majoritate acazurilor, altoiul (segmentul ce se
implanteaza) trebuie sa fie din aceeasi specie cu port-altoiul (planta in
care se implanteaza). Altfel, exista riscul ca grefa sa nu prinda si sa
moara, sau, sa prinda timp de cativa ani, ca apoi sa moara subit.
Cel mai bun moment pentru altoire este cand seva incepe sa
urce, adica in primavara. Exista avantaje si dezavantaje ale acestei
operatiuni. Dezavantajele sunt ca va exista o cicatrice permanenta in
locul altoit, de aceea, altoirea trebuie realizata cat mai precis posibil, evitand taieturile
incorecte sau contaminarea zonelor cu bacterii. Avantajele sunt obtinerea unei cresteri
mai viguroase, posibilitatea de a obtine recolte mai generoase (pomi fructiferi), flori
de diferite culori pe un singur copac
In cazul bonsailor, grefarea se face pentru a adauga o ramura sau o radacina
intr-un loc anume sau pentru a obtine o planta cu alte caracteristici. Exista mai multe
metode, insa le vom prezenta doar pe cele ce au relevanta cu cresterea
bonsailor.
Metode de grefare:
Prin despicatura:
Aceasta metoda face posibila implantarea de noi ramuri in
copac insa se poate folosi doar cu ramurile mai subtiri, de maxim 2cm
74

in grosime. Primavara, se taievarful ramurii dorite si apoi, se despica in doua pana la o

adancime de 3-5cm. Pe urma, se insereaza altoiul (lungimea acestuia sa fie cam de 5
cm) defoliat in fanta respectiva, avand grija ca tesuturile sa fie aliniate. Dupa ce acesta
este pozitionat corect, se va lega ramura cu rafie si apoi se va aplica parafina (ceara
pentru altoit) peste aceasta.
Prin alaturare:
Este metoda cea mai simpla de altoire. La sfarsitul primaverii, se dezvelesc
scoartele pe suprafete egale, si altoiul si port-altoiul se lipesc unul de celalalt.
Singurullucru este ca altoiul trebuie sa aiba o sursa de alimentare pe durata acestui
procedeu, altfel zis, altoiul poate sa fie o ramura a plantei
sau o ramura a altei plante, insa ce va ramane in ghiveci
pana cand acesta se prinde. Dupa ce cele doua parti au fost
puse una langa cealalta, se leaga strans cu rafie si se acopera
cu parafina.
Prin inserare:
Este o metoda un pic mai complicata, insa ce da rezultate foarte bune prin
faptul ca cicatricile vor fi minime. Primavara, se face o gaura transversala prin trunchi
cu un burghiu, cu grosimea un pic mai mare decat cea a ramurii ce
se doreste a fi inserata. Apoi, se ia o ramura (fie a aceeasi plante si
a altei plante) si se insereaza prin acea gaura. Cu timpul, zona se va
ingrosa, va apasa din ce in ce mai tare asupra altoiului si cele doua
parti vor fuziona.
Oculatie:
Oculatia este un procedeu de altoire prin ochi. Primavara, se taie un mugure
cu tot cu scoarta. Apoi, in port-altoi se face o taietura in forma de T si se introduce
mugurele acolo. Se leaga cu rafie si se acopera cu parafina.
Grefarea radacinilor:
Se realizeaza in cazul plantelor cu radacini afectate sau crescute doar pe
o singura parte. Primavara se taie o radacina si i se ascute varful cu o
ascutitoare. In port-altoi se realizeaza cu burghiul o gaura cu grosimea cat cea a
radacinei. Se introduce altoiul in port-altoi, se fixeaza cu rafie si se acopera cu
parafina. Aceasta metoda poate fi folosita si pentru
introducerea de ramuri noi in trunchi, ca o alternativa la
grefarea prin inserare.
Succesul grefarii consta in alinierea corecta a
tesuturilor si pastrarea umiditatii grefei. Nu este o tehnica prea
des intalnita, insa nu strica cunoasterea ei.

Metode de inmultire
Bonsaii pot proveni din mai multe surse, fiecare cu
avantajele si dezavantajele ei. Iata cateva metode de
inmultire:
Prin seminte:
Aceasta metoda necesita multa rabdare si ingrijire,
insa este modul in care cresterea copaceilor poate fi cel
75

mai bine dirijata, deoarece se incepe de la o varsta frageda. Dezavantajul este ca dureaza
foarte mult sa se obtina un bonsai din seminte, numai pentru dezvoltarea trunchiului fiind
necesari cam 10 ani.
Semintele pot fi luate din parcuri, din propria gradina sau de la distribuitori
specializati. Retineti ca nu exista seminte din care o sa iasa bonsai, ci seminte a caror specie
este adaptata cresterii bonsailor.
Acestea se vor colecta toamna. Este bine sa luati mai multe pungulite cu
dumneavoastra ca sa aveti unde le tine, unele dintre acestea (cum ar fi cele de Ginko) au un
invelis ce miroase foarte urat cand incepe sa putrezeasca.
Unele seminte se pot planta imediat dupa culegere (in special cele de plante
tropicale si semi-tropicale) insa unele au nevoie de o perioada de stratificare.
Stratificarea este un procedeu de inducere a germinarii prin mentinerea semintelor la
o temperatura scazuta pe o durata specifica de timp. Se aplica pentru speciile temperate, in
special pentru conifere. In general, o durata intre doua si patru luni ar trebui sa fie de ajuns
pentru majoritatea speciilor.
In continuare va voi prezenta pasii necesari pentru plantarea unor seminte.
1.
Semintele colectate sunt spalate timp de 10min pentru a indeparta orice urma
de mizerie.
2.
Daca semintele sunt invelite intr-o coaja dura, le puteti freca de un smirghel
pentru a le ajuta sa germineze.
3.
Se pulverizeaza semintele cu un fungicid pe baza de
cupru pentru a evita riscul unor infectii criptogamice.
4.
Daca semintele trebuie stratificate, atunci le veti
amesteca cu muschi sphagnum umed sau cu perlit umed, le veti
inchide intr-un recipient ermetic si le veti pune in cel mai jos
compartiment al frigiderului (NU al congelatorului). O data pe
saptamana sa le mai deschideti cate un pic pentru a le aerisi ca sa nu mucegaiasca. Le lasati
in frigider intre 2 si 4 luni, avand grija sa nu se usuce amestecul, ci sa ramana usor umed.
5.
Dupa ce ati terminat stratificarea le veti planta intr-un amestec drenant, cu o
compozitie de 60% pietris si 40% turba.
6.
Semintele se pun pe suprafata solului si se acopera cu pamant nu mai mult
decat grosimea lor. Apoi se pune un strat fin de nisip. Acesta se va usca mai repede si se va
reduce riscul de putrezire al tulpinitelor.
7.
Pentru a evita deranjarea solului la
udare, puteti pune un disc de hartie pe pamant.
8.
In continuare va trebui sa aveti mare
grija la udare, asigurandu-va ca solul nu ramane ud
mereu, ci umed. Pastrati semintele intr-un loc luminos
insa ferit de lumina directa pe timpul verii.
9.
Dupa un an-doi puteti incepe modelarea
plantutelor printr-o legare usoara.

Prin butasi:
Aceasta metoda necesita mai putin timp si rabdare decat cea prin seminte. Primavara
sau vara devreme se taie ramuri de maxim 10 cm si se
lasa in jur de patru pana lasase frunze pe acestea. Apoi se
scufunda tulpina in hormoni de inradacinare. Se ia un
ghiveci de mici dimensiuni, se umple cu un amestec de
60% pietris si 40% turba. Se face o gaura cu un creion si
se introduce planta acolo. Se uda incet pana se scurge apa
76

prin gaurile de drenaj. Exista doua tipuri de butasi, cei nelemnificati si cei lemnificati. Cei
nelemnificati sunt cei din anul curent si acestia au in general o sansa mai mare de
inradacinare. Cei lemnificati sunt cei din anii trecuti si au avantajul de a fi mai grosi decat
cei nelemnificati.
Prin marcotare:
Aceasta metoda este cea preferata, fiind o metoda sigura si foarte rapida de obtinere de
nou material. Exista doua tipuri de marcotare, cea aeriana si cea subterana. Cea subterana
se foloseste in cazul speciilor cu ramuri flexibile, iar cea aeriana este metoda standard.
Marcotarea functioneaza prin intreruperea fluxului de seva
descendenta. Astfel, partea marcotata va fi fortata sa faca radacini.
Acest procedeu se realizeaza primavara, dupa ce planta a deschis
primul set de frunze.
Pentru a realiza o marcotare subterana se ia o ramura flexibila si
se taie o parte din scoarta acesteia. Apoi zona respectiva se ingroapa
sub
pamant si varful se scoate la aer. Se
pune
o piatra peste zona taiata ca sa nu iasa
ramura din sol. Apo se uda normal. In
un
an-doi se vor obtine radacini din acel loc si se va putea separa
marcotajul.
Pentru a realiza o marcotare aeriana se
alege o ramura si se decupeaza o sectiune circulara de scoarta cu
latimea cat grosimea ramurii. Apoi se pudreaza cu hormoni de
inradacinare si se aplica muschi sphagnum umed. Se inchide intr-o
punga ermetica si cu o seringa se va uda in mod regulat pentru a
mentine amestecul umed. In loc de sphagnum poate fi folosit si un
amestec drenant de sol, insa de data asta va fi pus intr-un ghiveci.
Primavara viitoare se verifica ghiveciul si daca numarul de
radacini este suficient, se separa planta sub nivelul vasului.
Acestea sunt metodele de inmultire cel mai des intalnite si eu
v-as recomanda sa folositi marcotarea aeriana deoarece veti obtine rezultatele cele mai bune
astfel.

77